Că ”știința” este o nouă religie, acest lucru este ușor de văzut.
Pandemia de covid ne-a arătat aceasta cu prisosință.
Așa cum adepții religiilor tradiționale acceptă pe criteriul credinței o narațiune cu explicații despre toate aspectele vieții lor, la fel fac și adepții noii religii a ”științei”.
”Știința„, ca și religia, are clericii și teologii săi, care se numesc ”oamenii de știință” sau ”specialiștii”:
Ca și în cazul religiilor tradiționale, ”știința” se pronunță dogmatic și normativ, invocând argumentul autorității și eventual o cunoaștere ezoterică, inaccesibilă credinciosului de rând fără inițieri speciale.
”Știința spune” sau ”oamenii de știință au zis că”, a devenit normativ cum în Evul Mediu era normativ un conciliu sau vreo bulă papală.
Desigur, unii oameni de știință nu vorbesc în cor cu narativul oficial: imediat sunt marginalizați, precum ”ereticii” din religiile tradiționale.
Ca și în cazul multor religii, și ”știința” se ridică contra unor evidențe pentru a consolida credința adepților săi. Iar metoda clasică, deja folosită de religiile tradiționale și deci verificată este livrarea de apocalipse.
Apocalipse care nu au alt final decât să consolideze controlul religiei asupra propriilor săi credincioși.
Așa am avut apocalipsa medicală- când o pandemie de viroză, mai blajină decât media pandemiilor din secolul XX, a fost livrată ca o apocalipsă medicală și a testat un totalitarism delirant dar …și profitabil.
Așa avem apocalipsa climatică.
Când domnul Mândruță spune că oamenii de știință nu trebuie să fie contraziși când ne spun, deși în chiar viețile noastre am trecut prin veri mai „teribile”, că e ”cupolă de foc” și că e mai cald acum decât în ultimii….120 de mii de ani, el nu diferă cu nimic de bătrânica superstițioasă care crede că dacă a zis părintele că agheazma nu se strică, părintele nu poate fi contrazis nici dacă agheazma se strică.
Autor: Bogdan Alexandru Duca