Că nu s-a înțeles ieri ce am avut de spus.
Ateul este, după modesta mea părere, cel mai credincios om din univers. Și de o credință irațională.
Eu, creștin, cred că Dumnezeu a creat cerurile, pământul și pe om cu un scop care se manifestă în istorie.
Faptul că omul este creator, poate compune o simfonie, picta un tablou, construi o bombă atomică și un telefon mobil sunt parte a acestei amprente divine, care separă omul de animal dar și parte a istoriei dorite de Dumnezeu.
Cu nuanțele de rigoare, cam toate religiile cred la fel.
Mai puțin ateismul.
Acesta crede că toată armonia naturii, perfecțiunea unui ochi de pisică, dar și geniul omului sunt produsul unor erori.
Miliarde și miliarde de accidente și erori, cred ateii, au dus la acest echilibru perfect care este universul, la minunea naturii și la măreția omului.
Omul însuși este o maimuță handicapată care- printr-un joc a miliarde și miliarde de întâmplări și accidente- beneficiază totuși de niște handicapuri fericite, care îi permit să fie genial.
Sincer, nu pot avea credința unui ateu.
Îmi este mult mai ușor să cred că există o rațiune a lucrurilor care se întâmplă și se armonizează atât de frumos, decât să cred că totul este produsul unor miliarde și miliarde de întâmplări și accidente iraționale.
Autor: Bogdan Alexandru Duca