(…) Topul Forbes al celor mai bogați oameni din lume. Prilej de promovare media, de reportaje cu gura căscată despre glamour și lux. Un soi de vedete arătate prostimii la televizor, demizei și idealuri de reușită în viață prezentați ca și culme a muncii, inteligenței și geniului. Că reportajele de la noi excelează în prostie nu ne miră, până la urmă sunt realizate pentru prostime în scopul prostirii. Ce conta mai mult era clasamentul, topul, comparația și numărul. O fascinație pentru clasamente și o validare a valorii și semnificației care rezultă din aceste topuri. Cel mai bogat, cea mai bogată, cel mai tânăr bogat, cel mai nou bogat, cel mai îmbogățit într-un termen scurt șamd. Cei mai buni dintre oameni, cei mai reușiți. Cei mai bogați sunt cei mai buni și de asta sunt bogați.
Într-o morală postmodernă topul bogăției reflectă meritocratia capitalistă, un amestec de muncă, ingeniozitate, spirit antreprenorial și…noroc. Munca, inteligența, curajul antreprenorial sunt valori dezirabile, trăsături nobile ce reflectă personalitățile indivizilor ce compun topul făcându-i modele aspiraționale pentru ceilalți, întruchiparea recompensei pe care o asigură sistemul celor care urmează o anumită cale. În acest fel bogăția este și morală, nu intră în contradicție cu celelalte valori ale societății, bogăția este rezultatul muncii și în acest fel este accesibilă oricui este harnic, deștept și întreprinzător. Dacă ești așa și nu ești miliardar în euro este pentru că…n-ai avut noroc. Iar norocul poate însemna chiar noroc, adică să te naști deja într-o familie bogată și doar să moștenești bogăția. Sau poți da peste o mină de aur. Sau poți fi deștept, ingenios și întreprinzător într-un mediu propice și să fii fondator YouTube. Sau poți să fii un rechin în vremuri tulburi și să furi, delapidezi și să-ți însușești fraudulos bunuri comune în țări în tranziție. Ca în Rusia. Ca în România. Și să scapi nepedepsit pentru că deja ai prea mulți bani ca să te mai supui justiției obișnuite. Și asta se cheamă tot noroc. Ai furat atât de mult în atât de puțin timp încât justiția nu a avut timp să te prindă. Azi ești dincolo, în clubul select al celor care-și pot cumpăra orice, inclusiv libertatea. Iar cu firme de PR, fundații și jurnaliști îți poți cumpăra și legitimitate, chiar și farmec.
Nu e Patriciu șarmant? Nu e ȘOV interesant, fascinant prin ceea ce spune? (deși nu face parte din top, joacă în divizia B pe plan local). Păi cum să nu fie, libertatea, confortul și puterea te fac fascinant pentru prostime. Să nu înțelegem greșit, nu e nimic greșit în a aspira către bogăție, nu e nimic greșit în a avea spirit antreprenorial. Și cu siguranță nu e nimic greșit în a avea noroc, în cele din urmă hazardul e paralel cu morala publică și își găsește un rol justificator în morala religioasă. E vorba despre ipocrizia în a prezența sistemul social curent ca pe cea mai bună dintre lumile posibile, iar pe cei mai bogați dintre bogați ca pe exemplarele superioare ale speciei. În cele din urmă bogăția nu mai e rezultat al unor acțiuni, al muncii, al geniului și norocului, devine o valoare în sine, transformă ceva foarte concret, conturi și bunuri într-o valoare morală, în bogăție pentru bogăție. Capitalismul postmodern păcătuiește față de istoria sa, față de etica protestantă care l-a creat, acea combinație de curaj, ingeniozitate tehnică și pragmatism puse la muncă sub deviza “Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajută și el”. Nici urmă de valoare etică, nici măcar de morală creștină pentru că morala banilor e în afară religiei de orice fel fiind ea însăși o religie cu zeii ei, cu bisericile ei, cu sacerdoții ei și cu …prostimea ei.
Ați spune că sistemul e defect, că trece prin criză și că zilele sale sunt numărate. Care criză? Iată ce ne spune topul Forbes.
– 2010 sunt 1011 miliardari față de 739 în 2009
– Valorea cumulată a averilor celor mai bogați oameni (adică cei cuprinși în top) a crescut în ultimul an cu 1.2 trilioane dolari.
– 56 de țări au cel puțin un miliardar printre cetățenii lor.
Dacă miliardarii se îmbogățesc și sunt mai mulți cum mai putem spune că e criză? Criza cui? Și de unde provine averea acumulată într-un an de zile în condițiile în care pe plan global valoarea bunurilor solide, a proprietăților imobiliare a scăzut? 1.2 trilioane de dolari sporire a averii pentru 1011 indivizi, în condițiile în care restul de câteva miliarde au sărăcit vizibil. Asta e criza, un transfer de bogăție de la cei mulți la cei puțini. Un mare tun financiar aplicat la scară globală. O mare inginerie socială aplicată la populația lumii. O să-mi ziceți (din nou) că sunt socialist. Nici măcar. Viziunea mea asupra bogăției este însă mai responsabilă moral și implică o redistribuției mai uniformă a ei. E bine că există foarte bogați, dar sistemul riscă să crape în momentul în care există polarizări sociale atât de constrastante. Când extremele sociale se distanțează foarte mult apar tensiuni. Când o societate permite unei clase conducătoare să derapeze în lux ostentativ, deriva morală subminează însăși fundamentele ei.
În încheiere am și o veste bună: am intrat în rândul lumii. Avem 3 miliardari în dolari din 1011 în total. Adică 0.03%. Ceea ce reprezintă fix ponderea populației României în populația lumii (23 mil/6mld) .
sursa: asybaris.blogspot.com