Capitalul occidental a ajuns să “colonizeze” ţările est-europene, investiţiile străine jucând un rol atât de important în aceste economii încât par a fi sub control extern mai degrabă decât parteneri într-un proiect de integrare, comentează Bloomberg, observând că vremea naţionalismului a trecut.
“Încă un stat est-european riscă să aibă un guvern populist, eurosceptic şi antiimigraţie: miliardarul Andrej Babis, din cadrul partidului ANO, se bucură de o largă popularitate înaintea scrutinului parlamentar programat în octombrie în Cehia. Această ţară central-europeană se va alătura astfel Poloniei, Ungariei şi Slovaciei.
Chiar dacă această perspectivă pare a fi sinistră, există cel puţin un obstacol în calea extremismului în această regiune: capitalul vest-european. Într-adevăr, investiţiile vestice joacă un rol atât de important în toate aceste ţări, încât politicienii naţionalişti par să îşi transforme naţiunile mai degrabă în colonii agresive decât în parteneri într-un mare proiect de integrare”, scrie editorialistul Leonid Bershidsky într-un material publicat de agenţia Bloomberg sub titlul “Cum a fost colonizată Europa de Est de capitalul occidental – Mesajele naţionaliste ale politicienilor populişti vin prea târziu”.
Într-o analiză elaborată recent, specialiştii Filip Novokmet, Thomas Piketty şi Gabriel Zucman catalogau sec naţiunile est-europene drept “proprietăţi străine”.
“Proprietarii tind să fie din ţări membre ale Uniunii Europene (în special din Germania). Din acest punct de vedere, situaţia nu diferă prea mult de cea a regiunilor de periferie deţinute de zone centrale, într-un stat federal”, afirmau ei. Din punctul de vedere al lui Piketty şi al colaboratorilor săi, situaţia este problematică, deoarece distorsionează formulele de măsurare a inegalităţii; cea mai mare parte a avuţiei şi veniturilor unui astfel de stat sunt sub controlul unor acţionari străini care nu fac parte din cei mai bogaţi oameni de afaceri locali, astfel că naţiunea respectivă pare a fi mai egalitară decât este în realitate. În plus, există şi implicaţii mai largi. În raport cu producţia economică, naţiunile est-europene au cei mai mari coeficienţi negativi de investiţii din UE, cu excepţia Irlandei, Greciei, Republicii Cipru, Portugaliei şi Spaniei, care au beneficiat de asistenţă financiară externă în timpul crizei financiare”, notează agenţia Bloomberg.
Poziţia netă a investiţiilor internaţionale (net international investment position – NIIP) reprezintă diferenţa dintre activele financiare ale unei ţări şi datoria externă. Un coeficient NIIP pozitiv indică faptul că un stat este creditor, în timp ce o valoare negativă arată o naţiune îndatorată.
Citând datele Eurostat din anul 2015, agenţia Bloomberg prezintă situaţia naţiunilor est-europene care au coeficienţi negativi de investiţii, numindu-le “ţări proprietăţi străine” – Cehia (-31,0%), România (-50,2%), Polonia (-61,1%), Ungaria (-64,1%), Slovacia (-69,6%).
Aceste naţiuni est-europene au ajuns în aceste situaţii prin atragerea mult mai multor investiţii străine decât au exportat. Cuantumul investiţiilor străine în acest economii, raportat la valoarea PIB-ului, este mai mare decât media dezvoltării statului respectiv. Spre exemplu, raportat la PIB, cuantumul investiţiilor străine este de 39,9% în Polonia, de 46,5% în Slovacia, de 59,7% în Cehia şi de 63,7% în Ungaria.
“Aceste niveluri ale investiţiilor obişnuiau să fie o sursă de mândrie pentru aceste naţiuni, demonstrând deschiderea şi dorinţa de integrare în partea mai bogată a Europei. Dar, înainte ca UE să fie afectată de furtuni economice, aceste ţări nu conştientizau deplin că a deveni «proprietăţi străine» generează şi costuri”, explică editorialistul Leonid Bershidsky.
Germania, Olanda şi Franţa sunt cei mai mari investitori în Europa de Est. Avantajele investiţiilor în această regiune sunt evidente pentru firmele din aceste ţări – pot diminua costurile fără a muta producţia prea departe de pieţele tradiţionale şi fără compromiterea standardelor interne de protecţie.
“Guvernele populiste pot impune taxe speciale băncilor şi supermarketurilor străine, aşa cum a procedat Guvernul Viktor Orban şi Guvernul Poloniei, şi aşa cum probabil va face Andrej Babis dacă va ajunge la putere, dar până la un punct; dacă merg prea departe, investitorii străini ar putea să plece, abandonând aceste economii relativ mici. Guvernele din Ungaria, Polonia şi Cehia pot opune rezistenţă directivelor UE privind distribuirea refugiaţilor şi pot avea poziţii de sfidare când le sunt contestate eforturile. «Noi nu vom fi colonii», le-au transmis de mai multe ori liderilor UE premierul ungar, Viktor Orban, şi Jaroslaw Kaczynski, preşedintele partidului de guvernământ din Polonia. Însă aceste poziţii nu vor schimba statutul naţiunilor pe care le conduc de colonii economice ale Occidentului mai bogat, dacă nu cumva guvernele populiste nu vor începe să exproprieze companii străine – o evoluţie de neconceput”, subliniază editorialistul Bloomberg.
“Retorica de tip naţionalist ar putea să prostească unii alegători să creadă că liderii lor sunt într-adevăr independenţi. Însă opţiunile alternative ale politicienilor din Europa de Est sunt dure: fie se mulţumesc cu rebeliuni de faţadă, fie ridică miza, cu riscul pierderii investiţiilor de care economiile lor sunt dependente. Nu prea au o alternativă reală. Europa de Est va ajunge la un moment dat să pledeze pentru aprofundarea integrării aşa cum a pledat la început pentru aderarea la UE. Opinia mea este că la un moment dat nu va mai conta unde este sediul unei companii europene, deoarece o Europă unită va avea un buget comun, iar coeziunea economică va deveni inevitabilă. Poate că naţionalismul are momentul lui, dar este prea târziu: ţările est-europene au fost deschise prea mult timp investiţiilor străine, astfel că au pierdut prea mult controlul asupra viitorului economic pentru a mai putea exercita control politic”, concluzionează editorialistul Leonid Bershidsky.
Autor: Mihai Draghici
Sursa: Mediafax