A fost odată ca niciodată… dar nu chiar ca niciodată, ci cam ca în 17 noiembrie 2014 când… cetățenii plini de avânt, determinați și chiar ușor sau mai mult înfuriați, pentru că Lucian Mândruță transmitea din Europa reportaje lacrimogene despre cum sunt împiedicați unii să-l voteze pe Klaus, după care se așeza la altă coadă și transmitea la fel, ei bine, ziceam, cetățenii s-au mobilizat exemplar și au votat un președinte de doi metri înălțime, parțial vorbitor, în sprijinul căruia Ioan Oltean, liberal de sorginte pedelistă, a rostit, cu patos, în 19 septembrie 2014 următorul panseu: „…Fiți apropiat, oamenii simt nevoia să vă vadă, femeile simt nevoia să vă atingă pentru că sunteți un bărbat frumos. Femeile au nevoie de lumina pe care o degajați dumneavoastră”( sic !!! n.n.).
Și l-au ales… Dar de la „…cu ani în urmă, văzându-vă și cunoscându-vă, am zis în sinea mea: iată un om care are profilul unui președinte, înalt, frumos, deștept și cinstit” ( eu zic să reținem doar „înalt”- și precizez că autorul citatului e tot Ioan Oltean) și până la actualele aprecieri despre Klaus care umplu într-un mod extrem de colorat feisbucul, drumul a fost destul de scurt, ba aș spune chiar abrupt.
Astăzi, Iohannis Klaus Werner nu mai e chiar PREȘEDINTELE NOSTRU, ci e „FICUSUL de la Cotroceni” ( Alexandru Lăzescu)… sau „ (încă) UN PREȘ la ușa măciucii ANTENA 3 ” (Andreea Pora )… sau „un DULAP plin cu rochii de damă…”( Cristian Tudor Popescu) ”… sau „ROBO” ( Cristi Gabriel- dacă nu știți cine e Cristi Gabriel, îmi pare rău, dar degeaba stați pe FACEBOOK) …adică el e mai multe lucruri interesante, care vegetale, care textile, care confecții din lemn sau din șuruburi… după imaginația celui care îl descrie, mai puțin însă „human being”.
Totuși, stând mai bine de patru ani la Cotroceni, până și o mobilă mai puțin sofisticată ajunge să înțeleagă de unde-i vin cele mai multe lovituri și care-i dușmanul ăl mai periculos. Așa că și „dulapul plin cu rochii de damă” a înțeles. Și a tras concluzia că marele adversar al lui nu e Dragnea Liviu… nu e Tăriceanu Călin… nu e „ciuma roșie” și nici Vio… ci e „balaurul cu nouă capete” numit Curtea Constituțională a României, care-l obligă pe el să numească, chiar dacă nu vrea… ba să și revoce, deși nici asta nu vrea! Și-i bagă în texte cuvântul „deîndată” , cu toate că se știe că el citește greu și înțelege și mai greu! „Balaurul” ăsta îi face numai lui numai nasoale… deși doamna Livia Stanciu ( numită tot de el pe bază de „mi-ai dat, îți dau și eu”) luptă din greu cu fiara, prin „opinii divergente”… dar ce poate să facă și ea , săraca, de una singură?
De aceea , președintele privește încrezător în viitor, când, în iunie 2019, îi expiră mandatul de judecător al Curții Constituționale lui Petre Lăzăroiu, care a fost numit de steaua democrației românești, Băsescu Traian, din calitatea lui de președinte al României… Asta înseamnă că, de astă dată îi revine lui sarcina de mare răspundere de a face următoarea numire. Iar el are trei nume extrem de populare, dintre care trebuie să aleagă… iar de activitatea celor trei el a fost „foarte mulțumit”… Sunt două fete și-un băiat- pe prima fată a revocat-o chiar el, dar l-a durut … a doua fată e investigată de Inspecția Judiciară că s-a jucat de-a stabilirea completelor de cinci de la Înalta Curte… iar cererea de revocare a băiatului e pe masa lui de lucru, retrimisă de Tudorel, adică de ministrul ăla de Justiție insistent și nesuferit…
Ce să facă? ce să facă… Kovesi Codruța… Tarcea Cristina… Lazăr Augustin…dac-ar putea să-i numească pe toți trei, problema ar fi aproape rezolvată- dar nu e posibil.
Cu durere va alege un singur nume… că a alege din trei, n-o fi până la urmă prea greu.
Dar ce se face dacă între timp lista se mărește cu toți magistrații care i-au tergiversat, amânat, plimbat, ținut sub fund, închis, clasat și NUP-uit cele 47 ( patruzeci și șapte) de dosare pe care președintele nostru nu le-a avut niciodată?
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook