Bancile merita clienti prosti

Bancherii îi critică frecvent pe români că-s lipsiţi de cultură financiară. Chiar dacă unii finanţişti s-au pomenit că unul din trei credite acordate “inculţilor” e neperformant, ceea ce le pune la îndoială priceperea. Dar autorul articolului de faţă nu doreşte să pună tunul pe bancheri sau mâna pe pistol când aude de cultură, ci să arate că înainte de a-i acuza pe români de lipsă de cunoştinţe economice e bine să existe produse pe care să le tranzacţioneze. Fiindcă dacă am presupune, prin absurd, că oamenii n-ar avea o cultură economico-financiară precară, ci una solidă, ei ar discuta între ei steril, despre ceea ce nu există.
Aşadar finanţiştii, în loc să se calce pe bombeuri cum să se facă mai utili clienţilor, se uită cu dispreţ la lipsa de cultură financiară a acestora, fără să realizeze că ei înşişi sunt limitaţi. Dacă s-ar pricepe le-ar oferi cumpărătorilor 3-4 produse să-şi aleagă. Dar, după cum stau lucrurile acum, bancherii se mărginesc să-i desfidă pe cei care le trec pragul, deşi nu sunt în stare să le pună suficientă marfă în galantar.

E drept că în sărăcia ei există o ofertă standard cu 1-2 produse, dar acestea nu sunt nici pe departe cele 3-4 instrumente inovative din care să-şi aleagă clienţii. În vitrina sărăcăcioasă a bancherilor pot fi zărite nişte mărfuri proaste pe care încearcă să le vândă cumpărătorilor spunând “Vai ce bine vă stă”, nu din acelea pe care le iau clienţii din raft şi zic fără să le sugereze nimeni: “Asta-mi place!”. Deci cei care se laudă cu oferta precară cred că ştiu mai bine decât clientul ce vrea, iar când acesta din urmă le spune că n-are nevoie de nimic din ceea ce i se oferă deoarece nu i se potriveşte, i se replică: “Habar n-ai despre ce vorbeşti, pentru că eşti incult în materie de finanţe”.

Sigur, nimeni nu poate pretinde că românii ar da pe dinafară de cunoştinţe economice, dar normal ar fi să acumuleze informaţii pentru a avea ce să facă cu ele. Adică, atunci când un client vede 3-4 mărfuri, se uită la ele, le citeşte prospectul şi le cumpără dacă-i folosesc. Nu ca acum, când falşii profesori de economie îi spun cumpărătorului că e prost, însă nu-i oferă nimic din ceea ce are nevoie. Şi apropo de acest lucru, de ce atunci când un client îşi constituie un depozit (creditând banca) încheie o înţelegere pe patru pagini, iar când societatea bancară creditează cu banii săi o altă persoană, contractul are zeci de file? Oare instituţiile financiare au realizat că pot compensa cultura economică precară a clienţilor dacă îi obligă să citească contracte stufoase şi astfel ei se familiarizează cu noţiunile economice şi cu formulele matematice?

Lăsând gluma la o parte, cei care reclamă că românii n-au cultură financiară, dar nu le oferă produse înainte de a-i critica, sunt ei înşişi inculţi, pentru că n-au cunoştinţele economice care să le permită să ştie din ce punct să înceapă să-şi construiască oferta.

Autor: Ionut Balan

Sursa: Jurnalul.ro