Balanţa autodistrugerii

Concepția societății româneşti despre rău gravitează în jurul acțiunilor violente, distructive, dar lipsa de acțiune poate fi și ea o formă de rău, atunci când este nevoie de ajutor, de dezacord, de nesupunere sau de avertizare. Una dintre cel mai puțin recunoscute contribuții la rău trece dincolo de protagoniștii răului, ajungând la corul tăcut care privește, dar nu vede, care aude, dar nu ascultă. Realitatea este că de-a lungul istoriei a existat inacțiune din partea celor care ar fi putut acționa, indiferență din partea celor care ar fi trebuit să știe mai bine, tăcere a justiției atunci când glasul acesteia conta ce mai mult; toate acestea au făcut posibil trimful răului. Același lucru îl exprima și Martin Luther King jr., ale cărui acțiuni au inspirat implicarea altora în lupta pentru drepturile omului: „Trebuie să învățăm că a acepta pasiv un sistem nedrept înseamnă să cooperăm cu el și astfel să devenim participanți la acest rău”. (M.L. King, Strenght to love)

Întotdeauna cei care urmăresc schimbări pozitive în societate constituie o minoritate, însă puterea celor mai mulți poate fi scurtcircuitată de persuasiunea acestei minorități pasionate. Un individ este angajat întotdeauna într-un dublu schimb cu societatea – adaptându-se la normele, rolurile și prescripțiile impuse de statu-quo, dar și acționând asupra societății pentru a remodela aceste norme. Conflictul dintre viziunea mediocră a majorității și perspectiva “disidenților” este o precondiție esențială a schimbării sociale pozitive.

Drama prin care trece România se datorează nu atât faptului că minoritatea este prea minoritară, ci  lipsei de determinare şi de unitate necesare pentru a acţiona asupra unei majorităţi ignorante. O minoritate debusolată şi fără viziune este la fel e nocivă precum o majoritate solidă şi fără ezitări. Fiindcă efectele sunt aceleaşi… Ceea ce poate ilustra o balanţă a autodistrugerii lente şi sigure!

Sunt suficiente cazuri în istorie care au atestat faptul că nu revoluţiile produc transformări de substanţă, ci acţiunea coerentă, civică, non-violentă dar şi creativă a unei minorităţi. Iisus Hristos, Gandhi, Martin Luther King sunt doar câteva exemple sugestive cu privire la modul inteligent prin care un sistem poate fi învins şi o societate poate fi remodelată. Aceasta ţine de atitudine şi nu de complexitatea arsenalului. Şi se construieşte în timp, având perspectiva viitorului şi nu degringolada prezentului…

Răul care persistă printre noi trebuie să fie înfruntat și în cele din urmă învins de BINELE unei minorităţi diferenţiate substanţial de o majoritate ingrată. Acest paradox existenţial nu ţine de un concept abstract, ci de acţiune, însă așa cum ne amintește poetul rus Alexandr Soljenițân: „granița dintre bine și rău se află în centrul inimii fiecărui om. Și cine vrea să distrugă o bucată din propria-i inimă?

prof Lehaci Florentin

Sursa: proatitudine.ro