Baietii destepti din UE

Ieri, Comisia Europeana a inceput operatiunea de asalt a ultimului bastion de protectie sociala din domeniul energiei din Romania, Polonia si Italia. Guvernul de la Bucuresti a fost anuntat in mod oficial de intentia Comisiei de a actiona statul roman in judecata la Curtea Europeana de Justitie daca preturile reglementate la energie electrica si gaze naturale nu sunt anulate. Echipa lui Boc are la dispozitie doua luni pentru a se conforma ultimatumului semnat de politicienii de casa ai companiilor energetice europene. Orice decla­ratie a reprezentantilor guvernului cu privire la perspectivele unei batalii juridice glorioase la Curtea de Justitie de la Luxembourg trebuie privita ca o minciuna gogonata. Legea europeana este de partea Comisiei Europene si daca disputa dintre Bucuresti si Bruxelles va ajunge in instanta, este clar ca justitia ii va da castig de cauza Co­misiei Europene. Rezultatul inevitabil al presiunilor Co­mi­siei Europene va fi dezasamblarea sistemului existent al preturilor reglementate la energie, ceea ce va avea conse­cinte foarte grave pentru stabilitatea sociala.

Asa-zisul proces de liberalizare in sectorul energetic nu a generat pentru consumatori altceva decat costuri adi­tionale directe si indirecte. Profitand de faptul ca cererea de energie electrica este inelastica, producatorii de ener­gie fortau consumatorii sa cumpere energia la preturi din ce in ce mai mari, iar profiturile obtinute erau capusate de clientela politica. Companiile straine care au preluat retele de distributie de gaze si energie electrica au profitat din plin de faptul ca detin pozitii de monopol si au fortat ANRE sa aprobe pe banda rulanta majorari de tarife care teoretic ar fi trebuit sa permita realizarea unor investitii majore. Evident, investitiile promise de noii proprietari nu au fost realizate, iar profiturile E.ON, ENEL si CEZ au crescut atat de mult incat cheltuielile facute pentru achizitia fi­lialelor regionale ale Electrica au fost recuperate foarte rapid, dar consumatorul roman nu a obtinut nimic in afara de cresteri de pret.

Aceeasi situatie a avut loc in cazul retelelor de distributie a gazelor naturale. Niciunul dintre avantajele liberalizarii pietei de energie nu s-a realizat, iar principalele victime ale reformelor au fost consumatorii. Consumatorii sunt dezavantajati de rezultatele liberalizarii nu numai din perspectiva cresterii tarifelor, dar si din perspectiva faptului ca cheltuielile pentru energie sunt o parte componenta a costurilor pentru toate bunurile si serviciile dintr-o economie. Consumatorul casnic a sponsorizat de doua ori companiile straine si baietii destepti din sectorul energetic, o data prin plata tarifelor, a doua oara prin plata unor preturi mai mari pentru toate produsele si serviciile, inclusiv painea si biletele de metrou. Mentinerea tarifelor subventionate a fost un truc de sorginte politica si nu avea nicio legatura cu masuri de protectie sociala, ci se incadra la categoria masurilor de protectie a intereselor electorale a guvernantilor. In fond, pentru asa-zisele “tarife subventionate” plateau tot consumatorii, dar indirect. Producatorii si distribuitorii de energie electrica si gaze foloseau pretextul existentei ta­rifelor reglementate pentru a mari preturile pe piata nereglementata, adica pentru consumatorii industriali. Odata cu anularea tarifelor reglementate, este sigur ca preturile pentru consumatorul casnic vor creste in continuare, dar preturile pentru consumatorii industriali nu vor scadea. Statul va da vina pe Uniunea Europeana, iar guvernantii vor declara ca nu sunt in niciun fel responsabili pentru situatia creata. De fapt, exista o responsabilitate colectiva a clasei politice care a permis ca activele-cheie din energetica sa ajunga in mainile companiilor straine, a tolerat situatia in care aceste companii au abuzat de pozitiile dominante in piata si nu a facut nimic atunci cand Comisia Europeana se pregatea sa aprobe directivele cu privire la liberalizarea completa a pietei de energie.

Ramane intrebarea fireasca: ce ar trebui sa faca auto­ritatile romane in aceasta situatie? Intr-o tara normala si independenta, guvernul ar fi adoptat o politica de lupta de gherila impotriva Comisiei Europene. In primul rand, Consiliul Concurentei are toate posibilitatile legale pentru a-i sanctiona foarte dur pe toti distribuitorii de energie si gaze naturale pentru abuz de putere dominanta in piata, ar fi bine ca in proces sa fie sanctionate si anumite personaje din cadrul ANRE care au facilitat aceste abuzuri. Apoi, statul trebuie sa verifice minutios indeplinirea exacta a tuturor obligatiilor asumate de companiile care au obtinut controlul asupra retelelor de distributie de energie electrica si gaze naturale. Orice obligatie neindeplinita ofera statului posibilitatea sa sanctioneze aceste companii, iar in cazurile cele mai fericite sa incerce o nationalizare fortata. Astfel de actiuni ar putea tempera zelul administrativ al Uniunii Europene, dar din pacate, nu credem ca in guvernul actual exista oameni dispusi sa lupte pentru interesul national. Din perspectiva clasei politice, men­tinerea unor relatii cordiale cu baietii destepti din energetica europeana este mult prea profitabila si interesul ceta­teanului nu mai are nicio relevanta.

sursa: cronicaromana.ro