Am avertizat, încă de la aflarea știrii uciderii generalului iranian Soleimani, că lucrul cel mai grav care se poate întâmpla din punct de vedere politic este votul Parlamentului irakian de încetare a prezenței trupelor SUA în Irak, după 17 ani de la invazia împotriva lui Saddam Hussein. În urmă cu câteva minute, s-a întâmplat. Parlamentul irakian a cerut guvernului să pună în aplicare decizia.
Ședința Parlamentului a fost boicotată de reprezentanții sunniților și kurzilor care sunt, însă, minoritari în fața șiiților, în cea mai mare parte pro-iranieni. Greu de apreciat semnificația boicotului acum și contează prea puțin sub presiunea evenimentelor – cu siguranță, vor fi consecințe pe termen mediu și lung.
Înțeleg că Mike Pompeo ar fi declarat că SUA nu va respecta votul Parlamentului irakian, că se va refuza retragerea trupelor, ceea ce ar complica enorm situația, escaladarea militară a conflictului fiind, în această situație, scăpată de sub control. Vom vedea care va fi poziția Președintelui Trump, dar și a Congresului și Senatului SUA. Este posibilă continuarea coaliției, dacă o parte a denunțat-o?
Militar, efectele sunt dramatice, pentru că statul și armata (milițiile) irakiene nu vor mai asigura nici logistica și nici protecția obiectivelor americane pe teritoriul irakian și nici nu-și vor mai asuma responsabilitatea dacă acestea vor fi atacate, ba, din contră, ar putea să le trateze cu ostilitate. Situație care nu poate dura la infinit.
Desigur, părăsirea teritoriului irakian de către armata SUA nu se va putea face imediat, ci după un plan agreat împreună cu autoritățile irakiene, care ar putea să se întindă pe luni de zile.
Consecințele sunt dramatice. În primul rând, o lovitură uriașă la adresa prestigiului SUA nu doar în regiune, ci în întreaga lume, acesta fiind un precedent deosebit de periculos. În al doilea rând, o slăbire a capacității de apărare împotriva terorismului, ceea ce va afecta pacea globală. În al treilea rând, posibilitatea fragmentării Irakului și reluarea războiului civil, teritoriile ocupate de sunniți și kurzi pierzându-și coeziunea cu puterea centrală, cu potențial puternic de declanșare a unor violențe și tulburări. În al patrulea rând, creșterea influenței Iranului, prin mâna milițiilor și politicienilor șiiți pro-iranieni, care controlează guvernul și parlamentul irakiene. În al cincilea rând, debalansarea centrelor de putere din regiune, fiind crescute amenințările la adresa Arabiei Saudite, Emiratelor și Israelului. Deloc în ultimul rând, consecințele economice imprevizibile, căderea Irakului, unul dintre marii producători de petrol din lume, în sfera de influență a Iranului, va redesena jocurile mari de putere nu doar din regiune, ci din întreaga lume.
În această situație limită, va lua, oare, SUA decizia de a ataca Iranul în mod decisiv, o lovitură de tăiere a nodului gordian? Personal, nu cred.
Uciderea lui Soleimani, chiar dacă a avut justificări militare urgente, cum a declarat Trump, a reușit, din contră, să-i solidarizeze pe iranieni – în condițiile în care opoziția la regimul de la Teheran crescuse semnificativ -, dar și forțele anti-americane din regiune, în condițiile în care influența SUA se baza tocmai pe acest tip de descurajări. Ceea ce SUA a construit în aproape două decenii, s-a prăbușit într-o singură zi.
Uciderea lui Soleimani, pe de altă parte, a dat un nou avânt democraților în SUA, dacă nu în procedura de destituire a lui Trump, atunci la alegerile prezidențiale de anul acesta. Dacă Trump va pierde alegerile, chestiunea iraniană va cântări decisiv în votul americanilor!
Autor: Aurelian Pavelescu
Sursa: Aurelian Pavelescu Facebook