Am primit o veste mult așteptată. Ambasadorul Statelor Unite la București este rechemat în centrală. În locul său va veni un alt reprezentant al Departamentului de Stat. Nu vă grăbiți însă să deschideți dopul și să beți șampania. Așteptați să vedeți ce urmează. Evident, cu speranță. Cu speranța că, în viitor, cel care îl va reprezenta pe partenerul nostru strategic, nu va mai încălca suveranitatea acestui stat. Și nu va mai face trafic de infuență în favoarea unor firme americane și în defavoarea firmelor românești. Până atunci însă, atacul la suveranitate rămâne ceva extrem de concret. Și de dureros.
Nu voi enumera aici intervențiile intruzive ale ultimilor ambasadori pe care i-au avut Statele Unite în România. Mă voi rezuma doar la reamintirea a două practici deosebit de nocive. Este inacceptabil ca un ambasador al unei alte puteri, fie ea și partenere, să se amestece – și încă cu brutalitate – în chestiuni legate de politica internă a României. Și să participe, practic, la procedura de numire sau de demitere a unor funcționari publici. Este inacceptabil dar acest lucru se practică. Și s-a practicat nu numai de către ambasadorul Statelor Unite la București. Se întâmplă de câte ori statul este slab. De câte ori autoritățile sunt slugarnice. De câte ori, la vârful administrației publice centrale sau al instituției prezidențiale există persoane lipsite de coloană verterbrală. Care pot fi orice altceva, dar nu bărbați de stat.
Al doilea fenomen, la fel de nociv, este utilizarea poziției de partener al statului reprezentat pentru a transforma o intervenție obișnuită în favoarea dezvoltării cooperării economice într-o operațiune ordinară de trafic de influență, operat în favoarea unor firme din țara respectivă și în defavoarea unor societăți comerciale românești, cu care respectivele firme se află în concurență. Este periculos, este ilegal, atât conform legilor române cât și conform legilor americane dar se practică. Se practică la greu. Și mai ales atunci când, din nou, autoritățile române sunt lipsite de demnitate, de coloană vertebrală și de un minim respect față de valorile naționale.
În ultima vreme, apar din ce în ce mai des informații, care demonstrează afirmațiile de mai sus. L-am auzit pe domnul Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om în stat, președinte al Senatului României și președinte ALDE vorbind deschis, cu mult curaj, despre modul în care reprezentanți ai altor state, acreditați la București, au încercat să încalce suveranitatea României. Făcând presiuni asupra autorităților într-o direcție sau alta. L-am auzit și pe fostul ministru de Externe și ministru al Justiției, Titus Corlățean, spunând același lucru. Și pe Crin Antonescu, în perioada în care a fost președinte interimar. I-am văzut pe unii ambasadori cum și-au permis să-i cheme la sediul lor pe înalți demnitari români, pentru a le cere scoteală pe teme care aparțin strict de suveranitatea statului român. Am văzut un fost ambasador instalat la vârful unui fond de investiții, pentru care făcuse în prealabil, când era în funcție, trafic de influență. Am văzut plângeri penale ultimele din partea lui Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicațiilor, împotriva unor ambasadori, cei mai mulți din Statele Unite, pentru trafic de influență. Asemenea plângeri au fost, sunt și urmează să mai fie adresate inclusiv Departamentului de Justiție al Statelor Unite.
Din această perspectivă, aștepările sunt mari aunci când un nou ambasador vine la București. Ne aștetăm să fim tratați de la egal la egal. Ne așteptăm ca asemenea practici să nu se mai repete.
Dar, oricât de multe speranțe ne punem în moralitatea acestor reprezentanți ai statelor partenere, noi nu trebuie să uităm niciun moment că, în cele din urmă, totul depinde de verticalitatea sau de lipsa de verticalitate a autorităților de la București. Dacă vom accepta să ne căciulim sau să ne milogim, vom fi tratați ca atare. Dacă ne vom plânge acestor ambasadori de propria noastră neputință, vom fi tratați ca atare. Dacă ne vom ploconi și dacă ne vom oferi să ducem ploconul, vom fi tratați ca atare. De-a lungul istoriei, s-a dovedit că nu mai reprezentanții unor puteri străine care până la urmă își văd de propriul interes și de interesele statelor pe care le reprezintă, atacă suveranitatea națională a României, ci înșiși românii o atacă prin comportamentul lor.
Să se schimbe așadar cu succes reprezentantul Statelor Unite la București. Să dea Dumnezeu ca noul ambasador să vină cu gânduri bune. Dar să ne schimbăm cu acest prilej și noi înșine.
Suveranitatea națională este unul dintre bunurile cele mai de preț pe care le are un popor. De aceea, trebuie apărată. Mai ales într-o lume care, așa cum s-a văzut, este scena unor atacuri violente și, în ultima vreme, asimetrice, tocmai împotriva suveranității unor state. Dacă a fost posibil ca un asemeena atac să aibă loc chiar împotriva celei mai mari puteri a lumii, Statele Unite – și vedem acum cum se derulează investigațiile penale pe această temă la Washington – ne putem ușor imagina cât de expus este un stat slab, ca România. Tocmai de aceea, noi trebuie să stăm și mai drepți și să respingem cu și mai mult curaj și forță asemenea imixtiuni în afacerile interne ale României.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog