În lumea noastră “normală” se inventează permanent “povești”. Mai nou, ni se transmit pe ecran. Inducându-se ideea că ele ar face parte dintr-o ideologie. Că ar avea o logică și coerență. În numele unor “interese înalte” care să aducă perpectiva unui viitor glorios. În ideea că unii s-ar putea chiar să înceapă să viseze… În psihologia socială această tactică este numită “scenariu de acoperire”. Pe scenă oferi ceva, în spatele cortinei “fabrici” altceva…Eventual, ridici o perdea de fum.
Ignoranța este rădăcina tuturor răutăților, însă cine mai este preocupat de acest aspect banal? Mai ales când o întreagă nație se așează tot mai sigur în pragul barbariei!? Iar „setea de sânge” începe să devină un deziderat național! Astfel, căutarea vinovaților fictivi a devenit un sport etern! Câţi dintre noi nu am rezonat cu mesajul celor care fac apel la “securitatea naţională”, sau la “duşmanii poporului” (cei mulţi şi diverşi)? Pe un asemenea fond au fost câștigate voturi și tot pe același fond unii le-au oferit. Discursuri de tip anti (comuniști, moguli, bugetari) au făcut carieră în istoria noastră, dar s-au soldat și cu victime.
Am avut tendința de a acuza pe toată lumea ca să ne autoinducem impresia că avem motive de a ne absolvi pe noi înșine de vinovăție. O asemenea strategie pare a fi funcțională, atâta timp cât se încearcă din nou damnarea străinilor, împotriva cărora avem acum ocazia să ne arătăm mușchii. Istoria atestă că atunci când România a ajuns în genunchi (destul de des) și a ratat ocazia de a ajunge o superputere acest fapt s-a datorat fie turcilor, fie rușilor, fie evreilor. Acum a venit rândul germanilor și francezilor.
Vitejia portocalie din ultimele zile, cu voievodul suprem în frunte, se înscrie pe aceeași coordonată de a identifica vinovăția în alte direcții. Fiindcă, în conformitate cu atitudinea noastră tradițională, am fi perfecți. Și nu avem ocazia să ne exprimăm angelitatea din cauza altora. Noi ne-am făcut lecțiile, alții vor să ne saboteze. Invocându-se faptul că este dreptul nostru să cerem să fim respectați. Chiar dacă nu ne mai respectăm nici măcar noi înșine. Iar voievodul care se luptă acum pentru respect el însuși își disprețuiește poporul fără remușcare. Însă, aproape că nu mai contează, diversiunea să trăiască!
Mai rămâne să facem apel la mitologia trecutului, pe care o idealizăm, pentru ca perdeaua de fum să fie mai densă. Mândria de a persista într-o asemenea atitudine ne este deja specifică. Nu suntem singurii care căutăm „țapi ispășitori”, însă dacă unii o fac ocazional, noi avem abonament permanent. Alte nații și-au camuflat complexul de inferioritate într-unul de superioritate. Noi ne deghizăm sentimentul inferiorității într-un complex de persecuție. Încercând să deturnăm atenția de la josnicia personală la destinul tragic de victimă programată. Ceea ce denotă o mentalitate de milogi calificați, cu diplomă de absolvire!
Interesantă este declarația actualului ministru de externe (Th. Baconschi) în ultima lui carte: „Atitudinea noastră de cerșetori în tinda lui Dumnezeu e deja cunoscută, odioasă și jenantă”. Însă, oricât de dezagreabilă ar fi, se pare că arta milogelii persecutatului merită a fi folosită atâta timp cât interesele politice o cer. În condițiile în care a fost primul care a inaugurat circul vitejiei naționale. Fiindcă perdeaua de fum trebuie să fie cât mai densă… ca să scapi cu mâinile nepătate. Ce să mai înțelegi? Curat-murdar!
autor: prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro