„Dacă Dumnezeu n-ar exista, ar trebui inventat”, spunea Voltaire. Și nu era vreun prost. Astăzi, mai mult decât atunci, devine un imperativ.
Ceea ce a reușit relativismul postmodernist a fost să dinamiteze morala pe care s-a construit civilizația occidentală. De peste 75 de ani, filosofi materialiști, neomarxiști, ateiști, au săpat la temelia civilizației occidentale. Începând cu Școala de la Frankfurt. Și au avut succes. Au aruncat lumea în amoralism.
„Nu există morală impusă de o instanță superioară. Morala ești tu, tu o definești. Propria rațiune definește morala individuală. Este un construct individual. Refuză orice norme impuse din exteriorul propriei conștiințe!”
Și am ajuns aici. La balamuc. La lipsa oricărui reper la care să raportezi principiile și comportamentele morale. Fie la nivel de individ, fie la nivel de stat.
Prin urmare, e nevoie de Dumnezeu. Indiferent de cum este imaginat de unii. Autoritate Supremă care iubește umanitatea. Indiferent de apartenența rasială, națională, etnică. Individul fiind entitatea de bază, ale cărui drepturi nu pot fi încălcate.
Fără Dumnezeu, lumea va pieri. Se va „genocida”. Termen inventat. Omul care-și devine sieși autoritate supremă îi va distruge pe cei care nu sunt de acord cu el. Fiindcă este infailibil și n-are în fața cărei autorități superioare să mai răspundă. Acum răspunde în fața statului, în baza contractului social. Dar îl va denunța și pe ăla.
Autor: Angelo Davidescu