Alegerile din 6 decembrie 2020, așa cum arată ele, confirmă evaluările pe care le-am făcut și mă îndeamnă la a gândi pașii imediați.
Rezultatele generale sunt acum cunoscute. A fost cea mai mică participare a cetățenilor României la vot, din 1989 încoace. Este cea mai redusă participare la un scrutin în Uniunea Europeană. A câștigat primul loc partidul cel mai lovit – adevărata obsesie a „președintelui”, „guvernului” său și a suportului securist al acestora. După destule indicii, a început numărătoarea inversă a regimului – un regim de fapt de uzurpare de funcții și de subminare a democrației, lipsit de personalități reale și de idei și susținut de profitori care afișează puritate, dar vând sau cumpără tot ce apucă.
Cum se explică toate acestea?
Prima constatare, incomodă desigur, dar care trebuie făcută lucid, este că suntem la a patra fraudare de scrutin în România ultimilor doi ani. Altfel spus, toate scrutinurile din 2019-2020, de sub bagheta „președintelui” României actuale, au fost compromise din nepricepere, incultură și securism. O confirmă documentele.
În alegerile europarlamentare din 2019 nu s-a dezbătut ceva, dar s-a diabolizat, încât reprezentarea României la Uniunea Europeană s-a umplut de impostori și trompeți. Dacă ar fi examinați, s-ar putea vedea că aceștia nu au habar de ceea ce frământă uniunea. Nu a fost în 2019 nici referendum la propriu. „Președintele” a recurs la referendum pentru a justifica abuzuri, dar nici măcar întrebarea referendumului nu a fost în stare să o lămurească. Nu au fost în 2019 alegeri prezidențiale curate. Nici nu pot fi asemenea alegeri când se elimină din timp contracandidați cu „justiția” aservită și noua Securitate și, cum observa și presa internațională, „diletantul” a fugit de dezbatere ca de foc. „Alegerile locale” din 2020 au fost cu mișcarea flotanților, cu plimbatul sacilor de voturi, cu numărări după ochi și alte matrapazlâcuri. Bineînțeles, nici astăzi elucidate!
Alegerile parlamentare din 2020 au permis rezultate pe fondul unei fraudări devenită naturală sub regimul prostocratic al României actuale. Doar că fraudarea nu a mai reușit în proporțiile anterioare, în fața unui electorat care a fost înșelat pe față, dar care a început să-și dea seama de ceea ce se întâmplă.
În fapt, odată cu trecerea anilor, s-au înmulțit acțiunile anticonstituționale ale unui „președinte” ignorant, rudimentar și samavolnic – de la apelul la „mișcarea” străzii ca sursă de drept și înlocuitor al justiției, trecând prin subminarea, cu servicii secrete și „justiția” sa, a majorității trimise de cetățeni în Parlament, la campania primitivă pentru un „guvern” de uz personal, evident incapabil. Lipsit vizibil de civism, „președintele” a forțat alegeri într-o Românie pe care a dus-o, din nepricepere și obtuzitate, la infectarea cu covid-19 mai mult decât orice țară europeană. Le-a forțat într-o încercare de a păcăli electoratul și de a masca consolidarea „guvernului meu”. Tot mai mulți cetățeni și-au dat seama că direcția „președintelui” – de desăvârșire a celui mai securist stat de după 1989 – este funestă. Până și adepți ai „partidului său de suflet” încep să recunoască faptul că nu poate fi liberală o mișcare ce amintește de Mussolini, a unei „democrații cu conducător” – de fapt, o oaste de strânsură, priponită de ofițeri care adună grade precum cartofi la piață. Cetățenii nu au mai suportat nici minciuna cu 66%, când, de fapt, „președintele” a smuls chinuit în 2019 o treime din voturile electoratului, în condițiile abuzurilor de tot felul. Nu a mai dat rezultatele de odinioară nici ieftina manipulare a diasporei.
Se poate ușor observa că, în nicio altă țară din Europa, campaniile pentru scrutinuri nu i-au ignorat pe cetățeni precum campaniile din România anilor 2019-2020. Niciodată nu s-a discutat mai puțin viitorul comunității. Niciodată „candidatul” nu s-a opus atât de îndârjit dezbaterii. Niciun președinte de azi nu a recurs la mijloacele ilegale și insalubre ale „președintelui” României actuale. Nu este de mirare că au mers la vot mult sub jumătate dintre cetățeni, într-o țară care are nevoie de democratizare ca de aer!
Iar dovada cea mai bună a eșecului scrutinurilor din 2019-20 este că din acestea nu a ieșit vreo schimbare în bine. Cum am mai spus, până și copiilor li s-au luat din alocații. Cetățenilor li s-au redus salariile și pensiile prevăzute de lege. S-au instituit „stare de ugență” („de demență”, cum au zis mulți!) și orice alte „stări” aberante, pentru a nu fi dat jos „guvernul meu”. Producătorii agricoli au fost izgoniți din piețe. Drepturile fundamentale au început să fie socotite daruri „guvernamentale”. S-au extins, în schimb, parvenitismul, fraudele și minciuna pe față, de la „președinte” până jos.
Sunt două rezultate pozitive majore ale alegerilor din 6 decembrie 2020.
Primul este acela că cetățenii au ghicit intenția celor care le-au organizat, de a-i păcăli să-și dea votul pentru slăbirea pluralismului. Cetățenii au sesizat, spre lauda lor, pericolul. Cea mai slabă participare la vot după 1989 spune mult despre starea în care a fost adusă România.
Preocuparea vizibilă a „președintelui” de a lovi în pluralism a eșuat. „Președinția africană” din România actuală i-a făcut pe mulți să voteze opoziția, cu totul normal pentru ființe raționale, chiar și după ce “președintele” i-a stabilit acesteia conducerea, arestându-i pe unii și favorizându-i pe alții.
Al doilea rezultat este acela că democrația s-a reconfirmat. Ceea ce au realizat cetățenii care au mers la vot este, din capul locului, eroic. Glonțul a trecut în 6 decembrie 2020 pe lângă capul fiecăruia! Ceva comparabil, păstrând firește proporțiile, s-a mai întâmplat doar în decembrie 1989!
În 1989, s-a putut înlătura, cu participarea unor instituții de forță, un regim odios. Acum, în pofida noii Securități, s-a putut stopa concentrarea puterii de decizie în mâna altui ins fără valoare! Este trist și regretabil că s-a ajuns iarăși aici. Fapt îmbucurător este, însă, că istoria – cu care, dacă te joci, te arde! – a rămas și pentru cetățenii României actuale deschisă. Și ei pot respira aerul pluralismului!
Ca unul care a fost în conducerea liberalilor din România și care împărtășește liberalismul reflexiv, dar care s-a opus din capul locului contrafacerilor „liberalilor” de azi, am spus, înainte de alegerile din 6 decembrie 2020: nici ca structură socială a României de azi, nici ca valoare a exponenților, care este acum cea mai joasă din istoria partidului național liberal, nici ca program, „liberalii”, așa cum se prezintă, nu au cum câștiga alegeri, la care forțează din motive străine de interesul public. Har Celui de Sus, că impostura nu a câștigat!
Ce-i de făcut imediat?
Cred că este urgentă respectarea mesajului electoratului – guvern de uniune națională, cu specialiști reali din țară. Așadar, începerea revenirii la meritocrație.
Pasul imediat de făcut este plecarea autorilor derapajului României actuale, începând cu „președintele”. Mărginit, eminamente incult, încât a reluat până și formulele condamnate de istorie ale anilor treizeci (politica înțeleasă ca distrugere a rivalului, controlarea justiției, cultivarea „statului paralel”, tolerarea corupției în propriile rânduri etc.), „președintele” ar fi cazul să se retragă. El nu face față funcției și aduce, în substanță, pagube. Altfel, se va prelungi un chin pentru toate părțile.
Cetățenii trebuies serios și din timp informați asupra alternativelor. Un alt pas constă în relansarea dezbaterii publice în România și, pe fondul ei, a competițiilor pentru proiecte care să valorifice potențialul natural și profesional existent. Nu este vreo rezolvare a crizei cuprinzătoare în care a fost adusă țara – criză sanitară, criză economică, criza instituțiilor proprii, înainte de toate – fără ocuparea funcțiilor publice cu oameni de calitate. Nu este soluție nici în România în afara democratizării și a unei democrații curate.
Autor: Andrei Marga
Sursa: cotidianul.ro