Presa corporatistă a ținut să sublinieze – legat de reuniunea G20 organizată zilele acestea în India – că nu există o declarație comună, întrucât Rusia și China ar fi refuzat să o semneze. Ce surpriză, nu-i așa? Mai ales în timpul unui conflict extins, inclusiv un război cald în desfășurare, un război economic, diplomatic, și în orice altă formă și-l poate cineva imagina, și având ambele părți beligerante la masă.

Mai mult, chiar înainte de reuniunea de la New Delhi, din India, Uniunea Europeană a anunțat că nu va semna o declarație comună. Evident, nimeni nu a amintit acest „fleac”. Mai exact, pe 1 martie 2023, Reuters anunța că UE nu va susține Declarația G20 „dacă India nu condamnă războiul din Ucraina”. India, întrucât era țară organizatoare și concomitent membră BRICS.

Isteria UE este cu atât mai interesantă cu cât „oficialii” care fac astfel de declarații sunt nealeși de nimeni, dar îndrăznesc să vorbească în numele celor care nu i-au mandatat să facă asta și se erijează în lideri mondiali relevanți și chemați (de nu se știe cine) să susțină elementele unei propagande rusofobe, asta, în condițiile în care mare parte a populației iese la mitinguri anti NATO pe străzile europene.

INDIA ARE O PROBLEMĂ CU CHINA

După întâlnirea miniștrilor de finanțe din G20 și apoi întâlnirea guvernatorilor băncilor centrale, ce a avut loc la Bengaluru, în 22-25 februarie 2023, și reuniunea de la New Delhi a arătat că tema „războiului ruso-ucrainean” nu se poate ocoli în momentul de față.

Tensiunile la summit au crescut și din cauza relației din ce în ce mai încordate dintre India și China, rezultat al faptului că trupele Armatei Populare Chineze de Eliberare au încălcat în mod repetat suveranitatea Indiei prin încercarea de a stabili o prezență ilegală pe partea indiană a frontierei comune.

Șeful Externelor indiene, Subrahmanyam Jaishankar, s-a plâns după întâlnirea avută cu omologul chinez, Qin Gang, că relația a rămas „anormală”, cu puține progrese către rezolvare.

Ministrul de externe chinez Qin Gang, alături de omologul său indian Subrahmanyam Jaishankar / Foto: Twitter

În discursul său, premierul indian Narendra Modi nu a menționat în mod direct tensiunile cu China sau invadarea Ucrainei de către Rusia, dar a condamnat în mod limpede bilanțul globalismului după cel de-al Doilea Război Mondial.

„Arhitectura guvernării globale create după cel de-al Doilea Război Mondial urma să servească două funcții. În primul rând, cea de a preveni războaiele viitoare prin echilibrarea intereselor concurente. În al doilea rând, aceea de a încuraja cooperarea internațională pe probleme de interes comun. Experiența ultimilor câțiva ani – criză financiară, schimbări climatice, pandemie, terorism și războaie – arată în mod clar că guvernanța globală a eșuat în ambele mandate.”

„Trebuie să mai admitem, cu consecințele tragice ale acestui eșec se confruntă mai ales țările în curs de dezvoltare”, a continuat el. „Niciun grup nu se poate pretinde lider global fără a-i asculta pe cei afectați de deciziile sale.”

Premierul Modi a mai vorbit despre faptul că lumea încearcă să-și asigure securitatea alimentară și energetică cu datorii nesustenabile. Ministrul Afacerilor Externe Subrahmanyam Jaishankar le-a spus miniștrilor de externe G20 că: „Arhitectura globală actuală nu reflectă politica, economia și aspirațiile actuale”. Ca atare, a notat el, luarea deciziilor la nivel global trebuie democratizat. „Arhitectura globală actuală se află la a opta decadă. Numărul membrilor ONU a crescut de patru ori în această perioadă”. Discursul ministrului de Externe indian s-a încheiat cu o concluzie pe care occidentalii n-ar fi vrut s-o audă: „Respectul pentru suveranitatea și integritatea teritorială sunt esențiale pentru cooperare și pentru o dezvoltare durabilă”.

CHINA SE OPUNE HEGEMONISMULUI PROMOVAT DE SUA

Ministrul chinez de externe, Qin Gang,a declarat că Republica Populară Chineză are un „proiect uimitor” în 37 din 44 de tehnologii critice și emergente, iar democrațiile occidentale pierd competiția globală, SUA aflându-se adesea pe locul doi.

Cu toate acestea, șeful diplomației chineze nu a scutit audiența de o critică a modului în care occidentalii gestionează domeniul științei și cercetării. „Ne opunem hegemonismului în știință, decuplării și ruperii lanțurilor industriale și de aprovizionare. Credem că scopul final al progresului tehnologic este de a servi interesele întregii omeniri. Politizarea problemelor științifice și tehnologice, folosirea lor ca arme pentru confruntarea ideologică și refacerea grupurilor dăunează intereselor lumii întregi.”

Cum însă cei adunați la G20 aveau ideea de a discuta preponderent despre Ucraina, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Mao Ning, a reliefat care este poziția Chinei: consecventă și neschimbată. „G20 este cel mai important forum pentru cooperarea economică internațională și nu forum pentru rezolvarea problemelor de securitate”, a subliniat purtătoarea de cuvânt.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Mao Ning / Foto: Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze

„Îndemnăm SUA să respecte faptele de bază, să renunțe la părtinirile ideologice, să înceteze suprimarea companiilor chineze sub pretexte false și să ofere companiilor chineze un tratament deschis, just și nediscriminatoriu. China va continua să apere cu fermitate drepturile și interesele legitime și legale ale companiilor noastre și le va sprijini în apărarea drepturilor și intereselor lor.

SUA au aruncat arme letale pe câmpul de luptă din Ucraina și au sporit tensiunile, răspândind în același timp acuzații false și maligne împotriva Chinei. Nu acceptăm constrângere sau presiune din partea SUA. Ceea ce ar trebui să facă SUA este să faciliteze deescaladarea și să promoveze discuțiile pentru pace, mai degrabă decât să alimenteze focul sau să arate cu degetul către alte țări”, a mai spus Mao Ning.

PING-PONG CU UCRAINA ȘI TAIWANUL

Ministrul chinez de Externe Qin Gang și ministrul german de Externe Annalena Baerbock au avut o întrevedere cel puțin amuzantă, întrucât productivă nu avea cum să fie, pozițiile părților fiind complet diferite. În timp ce chinezii vor o încetare a conflictului, Baerbock privește escaladarea conflictului din Ucraina ca fiind esențială pentru a se ajunge la o „pace” caracterizată prin înfrângerea Rusiei.

Este interesant că ministrul chinez a ținut să reamintească omologului german: „China a fost cel mai mare partener comercial al Germaniei timp de șapte ani la rând”. Qin Gang a cerut Germaniei să joace într-un mod constructiv, iar legat de Ucraina, să abordeze discuțiile privind pacea, „întrucât țările relevante nu stau să ațâțe focul”.

Șefii externelor din China și Germania, Qin Gang și Annalena Baerbock, tranșând chestiunea ucraineană / Foto: Twitter

Baerbock a răspuns că „Germania va rămâne angajată în politica one-China (o singură China), ceea ce înseamnă, în traducere, că Germania recunoaște faptul că Taiwan este parte a Chinei. Cum, de altfel, chiar este, indiferent de poziția americanilor în această chestiune. De asemenea, șefa Externelor germane și-a mărturisit speranța că “China va juca un rol important în rezolvarea crizei ucrainene”.

În mod interesant, dar deloc surprinzător, și șeful Departamentului de Stat american, Tony Blinken, tot la relațiile economice (dintre SUA și Germania) a ajuns în timpul scurtei întrevederi cu Baerbock. „Apreciem parteneriatul nostru puternic cu Germania, deoarece continuăm să abordăm împreună provocările globale”, a scris Blinken pe Twitter de la o reuniune G20 la care nu s-a putut discuta despre distrugerea gazoductului NordStream.

NICI SERGHEI LAVROV NU S-A FERIT DE CUVINTE

Șeful diplomației rusești a abordat cu răbdare chestiunile delicate cu care se confruntă Moscova, fiind obișnuit cu inutilitatea oricărui demers diplomatic și furnizării oricărei explicații zonei occidentale.

Lavrov s-a referit la obstrucționările privind exporturile de cereale rusești, criticând liderii UE pe care i-a calificat drept mincinoși întrucât încearcă să convingă lumea că Rusia nu ar dori să ofere cerealele spre comercializare, cum la fel procedează și cu îngrășămintele pe care Rusia le-a oferit gratuit țărilor africane, dar care au rămas blocate în porturile europene. „Fără niciun scrupul”, a conchis Lavrov.

Serghei Lavrov a acuzat țările occidentale că încearcă să influențeze statele neutre pentru a condamna invadarea Ucrainei de către Rusia. Și în timpul reuniunii G20, el a acuzat Occidentul că a încurajat Kievul să continue războiul.

Șeful diplomației rusești, Serghei Lavrov la reuniunea G20 de la New Delhi / Foto: Twitter

Lavrov a mai spus între altele: „Întregul G20 a fost despre Ucraina. Când a menționat G20, format în 1999, Irakul, Libia, Afganistanul sau Iugoslavia? Nimănui nu i-a păsat de nimic, în afară de finanțe. Creșterea terorismului a fost în mare parte atribuită ingerinței occidentale în afacerile interne ale statelor suverane. Irakul, Libia, Siria și Afganistanul au suferit de pe urma acțiunilor armate și a aspirațiilor neo-coloniale, care le-au subminat statalitatea”.

Secretarul de stat Blinken refuză să se întâlnească cu reprezentanții Rusiei și Chinei, a anunțat Reuters. „Înaltul diplomat al Rusiei, Serghei Lavrov, și ministrul de Externe Qin Gang din China, vor fi amândoi respinși de omologul lor american”, a comunicat presa corporatistă. Cu toate acestea, Antony Blinken a discutat cu Lavrov, încercând să abordeze o poziție de lider al întregii lumi.

„Aș dori să-mi cer scuze președinției indiene și colegilor din Sudul Global pentru comportamentul indecent al unui număr de delegații occidentale, care au transformat G20 într-o farsă în încercarea de a-și transfera responsabilitatea pentru eșecurile politicii economice asupra altora.” – a conchis Lavrov.

În fine, dinamica de la întâlnirea G20 subliniază eșecul administrației Biden de a împărți lumea în „democrații vs. autocrații” ca răspuns la invazia „neprovocată” sau „pe scară largă” a Rusiei în Ucraina. În schimb, demersurile americanilor și ale celor care le cauționează politicile, au reușit să împartă lumea în două blocuri și mai bine conturate, mai antagonizate ca niciodată și deocamdată fără vreo dorință de a purta vreun dialog.

Coaliția de bază a Occidentului poate rămâne solidă, dar nu a reușit să câștige multe dintre țările care au refuzat să-și aleagă părți. În schimb, misiunea diplomatică a Moscovei de a construi legături și a perfecționa o narațiune despre o lume multipolară a dat roade.

UNIUNEA AFRICANĂ ÎN G20

Accesul Uniunii Africane în G20, alături de Uniunea Europeană, va scurta lista țărilor celor mai industrializate la 18. Ceea ce nu doar că va pune în discuție poziția Argentinei sau Africii de Sud (țările cu cel mai redus PIB anual), dar va diminua și șansele Poloniei de a accede pe lista celor mai puternice 20 de state ale planetei.

În martie 2022, 25 de state africane din 54 s-au abținut sau nu au votat moțiunea ONU care condamna „invazia” rusească din Ucraina, în ciuda presiunii uriașe din partea puterilor occidentale. Refuzul lor de a se alătura trendului a fost o dovadă a eforturilor diplomatice continue ale Rusiei în lumea în curs de dezvoltare.

În urmă cu un an, Naledi Mandisa Pandor, ministrul de Externe al Africii de Sud, a cerut Rusiei să se retragă. După vizita lui Lavrov în urmă cu câteva săptămâni, Pandor a declarat că a repeta acest lucru acum „m-ar face să par destul de simplistă și infantilă”. Pandor a lăudat apoi „relația economică bilaterală în creștere” dintre Pretoria și Moscova, iar cele două țări au marcat aniversarea războiului cu exerciții militare comune.

Ministrul de Externe al Africii de Sud, Naledi Pandor alături de Antony Blinken la reuniunea G20 din India / Foto: Facebook

De prisos să mai spunem că Africa de Sud face parte din BRICS… Cum, de prisos să mai spunem, Tony Blinken s-a făcut luntre și punte să discute la G20 cu Naledi Mandisa Pandor.

Apoi sunt țările nord-africane, odinioară legate ombilical de Franța, care mai recent au ajutat însă Rusia să compenseze efectul economic al sancțiunilor occidentale. Maroc, Tunisia, Algeria și Egipt au importat toate, în ultimul an, motorină rusească și alte uleiuri rafinate, precum și produse chimice.

Mesajul transmis de țările africane este identic cu cel al unei mari părți din Asia, unde mai mult de o treime dintre țări au refuzat să condamne Rusia la votul inițial al ONU, precum și din America Centrală și de Sud, unde continuă să apară valuri de sentimente anti-occidentale și anticapitaliste.

Ideea că SUA și aliații săi sunt sursa instabilității globale continuă să domine. Eșecurile din Afganistan și faptul că războiul ucrainean a avut loc din cauza expansiunii NATO au alimentat o simpatie pentru Putin care este văzut ca liderul care înfruntă Occidentul.

În aceste condiții, a include și Uniunea Africană pe lista G20, cel mai probabil că va debalansa și mai tare raportul Occident / Sudul Global. Firesc, altminteri, căci statele africane își văd progresul și prosperitatea alături de Rusia și China, singurele care au fost până acum preocupate de reconstruirea infrastructurii și dezvoltarea industriilor și economiilor din zonă și de a iniția relații comerciale mutual avantajoase.

În schimb, SUA și UE au exportat în Africa homosexualitate și teorii privind „o lume bazată pe reguli” ce contravine principiilor religioase, morale și tradiționale, dublată pe o feroce exploatare a resurselor și bunurilor într-un profund dispreț față de interesele africane.

ȘI LUMEA ARABĂ STRÂNGE RÂNDURILE PENTRU A SFIDA SANCȚIUNILE AMERICANE

Cutremurul din februarie care a lovit Turcia și Siria a oferit o rară oportunitate reagregării lumii arabe. Vârf de lance ar fi cei din Emiratele Arabe Unite care, cel puțin teoretic, nu ar trebui să se teamă de măsuri drastice din partea Casei Albe. Așadar, din această direcție vin eforturile diplomatice de a restabili legăturile cu liderul sirian Bashar al Assad și reintegrarea Siriei în Liga Arabă.

Până acum, Arabia Saudită, care face parte din G20, s-a arătat atașată politicilor occidentale de izolare a Siriei. Dar, după Abu Dhabi, se pare că și cei din Riad se gândesc acum la o reconciliere cu Damascul, ceea ce ar fi și pe placul Moscovei, cu care Riadul dorește să strângă legăturile.

La Conferința pentru Securitate de la Munchen, Faisal bin Farhan – șeful Externelor saudite, a anunțat deja că lumea arabă consideră că a venit vremea să-și reconsidere poziția în privința Siriei, spunând că un dialog cu Assad ar fi necesar, în condițiile în care izolarea Siriei nu mai este sustenabilă din perspectiva arabă.

Siria a făcut deja câțiva pași timizi, anul trecut în EAU, anul acesta în Oman, dar pentru a reuși să se reintegreze în Liga Arabă, cu siguranță că are nevoie de sprijinul saudiților.

Însă, Qatar și Kuweit rămân două bastioane mai greu de cucerit pentru reintegrarea siriană în organizația pan-arabă, unde este nevoie de unanimitate.

O delegație parlamentară, formată din reprezentanți egipteni, emirați, irakieni, iordanieni, libanezi, libieni, omani și palestinieni, a vizitat Damascul la 26 februarie pentru a se întâlni cu Assad și alți oficiali din guvernul său, subliniind eforturile de a reintegrare a Siriei în zona diplomatică a lumii arabe.

Eforturile diplomatice mai arată însă și că țările arabe consideră politicile americane un eșec și că se gândesc la propriile politici care să le profite mai mult decât susținerea politicilor SUA în regiune. Mai mult, cum chestiunea iraniană a ieșit de pe agenda occidentală, țările arabe se concentrează pe repararea relațiilor cu Damascul pentru a atenua influența iraniană.

Atât cei din Emiratele Arabe Unite, cât și Arabia Saudită văd Siria ca o țară slăbită și ar dori să obțină anumite concesii în schimbul reintegrării Siriei în lumea arabă. Iar aceste concesii sunt în primul rând din zona limitării influențelor iraniene în Siria.

Piatra de încercare aici o reprezintă eternele sancțiuni economice impuse de SUA și UE, dar importante fiind cele americane. Din nou, singuri care pot miza pe un dialog cu americanii sunt cei din Abu Dhabi, căci fără ridicarea sancțiunilor, chestiunea economică va trebui să-și afle altă rezolvare. Fie că este vorba despre reconstrucție, investiții, comerț etc.

Deocamdată, atât Iranul cât și Arabia Saudită așteaptă admiterea în BRICS+, cum și Egiptul și Emiratele Unite.

Secretarul de Stat american Antony Blinken la G20 din New Delhi / Foto: Twitter

E de înțeles că Tony Blinken a fost extrem de interesat să caute înțelegeri în această zonă, mai curând decât să își piardă vremea cu germanii, de exemplu. Pentru americani a devenit evident că occidentul rămâne fără o ofertă valabilă pentru arabi în condițiile în care predică schimbări climatice și eliminarea combustibililor fosili din economie etc. De partea opusă, BRICS, are o viziune mult mai nuanțată, bazată pe o reducere treptată a utilizării petrolului și gazelor, pe măsură ce alte industrii își vor dovedi viabilitatea și eficiența.

Nu în ultimul rând, dacă americanii pedalează pe ideea hegemoniei, BRICS propune o cooperare mai prietenoasă, cu toată lumea așezată în jurul mesei. Organizația a dobândit o coeziune și o încredere extraordinară și a fost capabilă să articuleze puncte de vedere consistente cu privire la o varietate de probleme de interes global, pe lângă extinderea cooperării intra-BRICS în mai multe domenii, inclusiv comerț, finanțe și investiții.

Țările din Golf, au toate economii în creștere, și împărtășesc unele dintre atributele și preocupările țărilor BRICS. Legăturile și alianțele lor stabilite ar putea să nu mai fie suficiente pentru a le satisface nici nevoile economice, nici preocupările de securitate. Dacă din perspectivă economică lumea unipolară americană nu pare să ofere cine știe ce avantaje, conflictul ucrainean a mai demonstrat că Rusia, singură, poate să facă față, deocamdată, întregului eșafodaj NATO, plus SUA la butoane.

Cu alte cuvinte, din actuala structură G20, scăzând țările BRICS, care s-ar putea reorienta către propriile interese ce nu mai coincid cu ale occidentalilor, în special cu ale americanilor, nu rămâne decât G7 + un eșec răsunător.

G20, GRUPUL ȚĂRILOR CU CELE MAI DEFICITARE ECONOMII?

G20 este o organizație interguvernamentală a celor mai industrializate 19 țări din lume + UE, având preocuparea majoră de a se apleca asupra unor chestiuni precum economia globală, stabilitatea financiară internațională, dezvoltarea sustenabilă. În nici un caz, G20 nu are menirea de a se preocupa de chestiuni de securitate sau de a plânge pe umerii Ucrainei.

Dar, lăsând asta la o parte, merită să aruncăm o privire asupra cifrelor care vorbesc de la sine! Care cifre? Legate de produsul intern brut, evident. În primul rând ne-am putea concentra pe cifrele care vorbesc despre datoriile externe.

Din capul locului, SUA este campioană absolută, cu o datorie de aproape 30 de trilioane de dolari, reprezentând o datorie raportată la PIB de peste 128%! În traducere, doar ca să existe, SUA ar trebui să cheltuie 128% din 100% cât produce, fără vreo posibilitate reală de a-și plăti vreodată datoria externă acumulată sau dobânzile. Are o asemenea economie sfaturi de oferit celorlalți?

Să comparăm cu Rusia? Datoria externă a Rusiei este 16,99% din PIB. Datoria externă a țării a scăzut pentru prima dată în trei ani, în 2022, au arătat datele oficiale ale Camerei de Conturi. Datoria externă s-a cifrat la 4,04 trilioane de ruble (53,3 miliarde de dolari) anul trecut, în scădere de la 4,44 trilioane (58,5 miliarde de dolari) în 2021.

Între timp, datoria națională totală a țării era de 22,82 trilioane de ruble (302,7 miliarde dolari) anul trecut, punând raportul datorie/PIB la 17%, în scădere de la 18,1%.

Camera de Conturi a remarcat că cifrele datoriei se încadrează în „normă”, în timp ce raportul datorie/PIB, un indicator fundamental al stabilității economice, este cel mai scăzut din G20, ceea ce semnalează că economia Rusiei este într-o formă bună.

Alte cifre ale datoriei externe raportat la PIB: Turcia stă la 41,80%, Arabia Saudită la 30,01%.

Însă Marea Britanie are o datorie în raport cu PIB-ul de 95,35%! Canada de 112,85%, Franța de 112,80%, Germania de 68,60%, Italia de 150,30%, Japonia de 259,43% etc. Și mai visează la lockdown-uri climatice!

SINGURUL „SUCCES” AL G20: O ÎNTÂLNIRE DE NICI 10 MINUTE ÎNTRE LAVROV ȘI BLINKEN

Cei care s-au străduit să găsească elementele pozitive ale întâlnirii G20 de la New Delhi nu au reușit să descopere nimic altceva decât o întâlnire informală de aproape 10 minute între șefii Externelor celor două țări beligerante: SUA și Rusia. Evident, nimeni nu a îndrăznit să recunoască faptul că SUA și Rusia se află în conflict, preferând să utilizeze marota că Rusia agresează Ucraina „pe scară largă”, iar SUA sunt doar supărate pe tema aceasta.

Antony Blinken și Serghei Lavrov, o întâlnire perfect inutilă în India / Foto: Twitter

Motiv pentru care, lăudând scurta întâlnire a celor doi diplomați, s-a tras concluzia că G20 nu ar fi o entitate terminată, ci doar paralizată. Cât ar putea ține o astfel de paralizie? Nimeni nu știe, dar semnele arată că nu există speranțe pentru sănătatea G20, fiind de așteptat mai curând coma și decesul.

Analiștii de la RAND Corporation și cei de la Quincy Institute au concluzionat că acum India are cea mai bună șansă, dintre toate țările, de a încerca să obțină negocieri de pace între Rusia și China (sau chiar Sudul Global) și nu doar cu SUA, ci cu întregul Occident.

Ceea ce, oricum am lua-o, se referă deja la despărțirea evidentă a lumii pe blocuri. O realitate care poate fi „negociată” dar care nu are șanse să se mai schimbe.

Ca o „garanție” în acest sens, reprezentanții UE, Josep Borrell (șeful diplomației europene) și Didier Reynders (Comisarul pentru justiție și statul de drept) au și oferit poziții contondente rusofobe imediat după încheierea lucrărilor G20.

Reynders s-a arătat extrem de satisfăcut pentru constituirea echipei comune de investigații care pregătește calea pentru înființarea la Haga a Centrului Internațional de Urmărire Penală a infracțiunii de agresiune împotriva Ucrainei. Adică un demers unilateral, bazat pe preconcepția că ucrainenii au fost nevinovați, singurii care au comis fapte „penale” în timpul conflictului militar fiind rușii.

Comisarul pentru Justiție Didier Reynders, gata să-i investigheze pe ruși pentru „crima de agresiune” / Foto: Facebook

Evident, americanii, Ursula, ucraineanul Kuleba aplaudând acest demers cel puțin bizar. Cu atât mai bizar cu cât noua structură nu pare să își dorească să investigheze crime de război, ci o făcătură reîmpachetată sub denumirea de „crimă de agresiune” (se subînțelege că este o crimă proprie doar rușilor agresori). Cu un drum, ar mai fi vorba și despre înghețarea și confiscarea activelor rusești și bieloruse (ca noutate absolută) din băncile europene.

Borell, care a fost mai puțin viteaz la New Delhi în fața presei reale, preferând să fugă și să se ascundă de ziariști, însă odată ajuns acasă a prins glas și a acuzat Rusia de existența „multi crizei”, declarând că dacă Rusia nu-și va retrage trupele, crizele se vor adânci.

O poziție similară a avut și Tony Blinken: „Statele Unite au anunțat un nou pachet critic de asistență militară pentru Ucraina pentru a respinge agresiunea Rusiei. Astăzi i-am sancționat pe rușii legați de încălcări ale drepturilor omului. Încercările Kremlinului de a reduce la tăcere critici precum Vladimir Kara-Murza nu vor reuși să ascundă adevărul despre războiul său din Ucraina”.

Ceea ce nu înțeleg însă liderii occidentali este că în partea lor de lume, nici Putin și nici Rusia nu au de oferit explicații. Iar acea parte, și câtuși de puțin cea dominată de Washington, se află în plină expansiune.

Autor: Bela Ambrus

Sursa: qmagazine.ro