Una e să nu crezi, alta e să crezi că cei care cred, inclusiv în moaște, sunt cu toții retardați, în această categorie intrând și giganți precum Fericitul Augustin pe care pitici precum CT Popescu cu siguranță nu l-au citit. Ca și cum o practică a unei instituții vechi de 2000 de ani ar putea să existe fără ca în spatele ei să existe și o teologie foarte complexă și foarte coerentă.
Unul din simptomele inculturii e să crezi că cei care participă la un ritual pe care tu nu îl înțelegi nu pot fi decât idioți. Și nu îl înțelegi întâi de toate pentru că nu crezi în înviere și în îndumnezeire. Odată acceptată această premisă, totul se leagă, frumos și coerent.
Ceea ce ne aduce la punctul doi: ai putea să înțelegi și dacă nu crezi, atâta timp cât te-ai sinchisi să citești și altceva decât site-ul Digi 24, după cum inspirat nota cândva un prieten într-un comentariu despre CTP. Iar dacă ai citi, ai realiza că doar reciclezi niște concepții protestante mult mai vechi, care nici pe alea nu le-ai asimilat din lecturi, ci doar datorită faptului că au pătruns atât de adânc în cultura modernă încât orice semidoct din ziua de azi e ferm convins că nu doar lumea, ci și Biblia – chiar dacă nici pe aia n-a citit-o – nu poate fi înțeleasă decât în lumina acestor concepții, toți cei care nu le împărtășesc fiind musai retardați.
Din punctul meu de vedere, e mai irațional să crezi azi într-o teologie care a îngropat creștinismul – nu că ar fi cazul lui CTP – fără să sari direct la ateism, decât să crezi în învierea morților și în implicita sustragere de la regula generală a putrezirii și nonsensului a celor care în timpul vieții s-au umplut de harul Celui înviat din morți.
Autor: Alexandru Racu