De când a izbucnit conflictul dintre tefeliști și populiștii, tefeliștii au încercat să își justifice privilegiile sociale și politice pe baza teoriei că rațiunea și compasiunea sunt de partea lor, în timp ce adversarii lor sunt hateri și ignoranți.
Așa s-a pus problema și la referendum, și în pandemie, și în contextul protestelor BLM, și în cazul scandalului referitor la copiii familiei Bodnariu, și când s-a strigat “vrem spitale, nu catedrale”, și de fiecare dată când a deschis gura IPS Teodosie, și de fiecare dată când ies credincioșii să se închine la moaște ș.a.m.d.
De fiecare dată, tefeleii s-au bătut cu pumnul în piept, afirmând sus și tare că rațiunea și empatia sunt de partea lor. Desigur, mai vechile explozii de rasism social, mai ales în preajma alegerilor, arătaseră deja cât de empatici sunt tefeleii, gata oricând să apere minoritățile rasiale și sexuale definite de corporații, nu și majoritățile sărace formate din conaționali.
A fost însă nevoie de Ucraina și Gaza pentru a înțelege că acești tefeliști, alături de mai vechii lor tovarăși de drum neoconi, sunt deopotrivă demenți și psihopați. Ucraina a scos în evidență lipsa totală de rațiune, Gaza lipsa totală de umanitate.
PS: Există și progresiști care au susținut de-a lungul anilor diverse cauze tefeliste, opunându-se în același timp demenței din Ucraina și atrocităților din Gaza. Dar ei sunt puțini la număr. Și mai sunt și alții care în primul caz au urlat ca din gură de șarpe, iar în contextul celor două războaie recente sau măcar al unuia dintre ele au tăcut. Bine măcar că au tăcut. Dar cred că vor începe să facă din nou foarte mult zgomot în cazul în care candidatul ‘extremist’ va intra în turul 2.
Autor: Alexandru Racu