Trump nu e prost, în sensul în care i-ar lipsi istețimea, dar e complet incult și extrem de limitat în gândire. Gândește politica internațională în termenii pieței imobiliare din New York, unde îți poți lichida competitorii sau îi poți convinge să încheie acorduri favorabile ție prin strategii de business încastrate în mentalul și instituțiile americane, fără să mai fie nevoie să iei în considerare specificul geografic, istoric și cultural al unor țări situate la mii de kilometrii distanță de New York, despre care cei mai mulți americani, printre care și Trump, nu știu absolut nimic și, mai mult decât atât, nici nu își doresc să afle ceva, în condițiile în care o astfel de cunoaștere nu se traduce în niciun beneficiu concret, pragmatic, de natură pecuniară.
În plus, din moment ce America e cea mai grozavă țară din istoria umanității, în urma și în afara ei nefiind decât beznă, de ce ai încerca să înțelegi alte țări, regiuni și culturi de la care, din start, nu ai nimic de învățat? Și de ce te-ai strădui să-ți înțelegi adversarul din moment de America e the greatest country in the world, care are the greatest army in the world și acum și the greatest president in American history; adică o țară care poate să facă ce vrea doar dacă își încordează mușchii. Yes we can, varianta Trump.
Și atunci te duci și-l împuști în cap pe liderul politic și religios al unei țări de 90 de milioane de oameni, din care un număr semnificativ înțeleg politica în termeni eshatologici (ca și mare parte din susținătorii lui Trump, de altfel) și prețuiesc mai presus de orice martiriul, pui regimul cu spatele la zid, adică în situația de a alege dacă moare în genunchi sau cu dușmanul de gât, lovind cu tot ce are în cine apucă, întreaga acțiune desfășurându-se într-o regiune de unde provine 20% din petrolul lumii și, pe cale de consecință, și mare parte din banii investiți în economia americană, și într-o lume în care, în ciuda a ceea ce le place unora să creadă, mai există și ruși și chinezii (adică într-o lume care nu mai e, de ani buni, unipolară). Mă rog, chiar și dacă facem abstracție de istorie, cultură și geografie, strict sub aspect tehnic, o operațiune militară e infinit mai complexă decât una imobiliară.
Americanismul, în forma sa cea mai rudimentară reprezentată de un individ precum Trump, pe care americanii l-au pus prin votul lor în fruntea statului, înseamnă nombrilism cultural, dispreț față de educație și cunoașterea care nu produce bani (aceeași filosofie pe care o aplică în România și guvernul Bolojan), hubris imperial și mesianic, infantilism maniheist și o înțelegere a modului în care se gestionează raporturile de putere de pe scena internațională care se rezumă la scenariul tip al unui film western de duzină.
Așa stând lucrurile, nu e de mirare că Bibi a găsit în sfârșit, în persoana lui Trump, prostul care să-l urmeze în această aventură complet iresponsabilă, deși a mai încercat și cu alți președinți înaintea lui, o aventură din care Trump s-ar putea să nu mai poată ieși la fel de ușor cum a intrat. Evident, presupunând că prostia e explicația, nu chestii mai tenebroase, de tip șantaj cu probe din dosarul Epstein.
Recapitulând, cam asta e America zilelor noastre: o combinație fatală de mulți bani, multă putere și mult armament, pe de o parte, și foarte multă prostie fudulă (sau chiar pedofilie) în funcții publice pe de altă parte. Dar dacă Trump e până la urmă produsul unei subculturi de la care nu ai ce să ceri, mai hazlii sunt acei lingăi ai săi autohtoni care se pretind mari elite intelectuale și își legitimează revendicarea statutului social privilegiat de călăuze politice și spirituale, de ayatolahi ai atlantismului, prin accesul privilegiat la marea cultură europeană.
În fond, nu trebuie să-ți placă regimul teocratic de la Teheran ca să recunoști că Trump e un idiot și ideea pe care a reușit să i-o bage în cap Bibi e una foarte proastă. Și poți admite faptul cu pricina dacă nu ești complet ticălos sau complet idiot. Dar așa cum Trump e un ticălos isteț dar incult, și ei sunt niște idioți și / sau ticăloși cultivați. Care, spre deosebire de Trump, nici n-au haz. Ăla mai e și un caricaturist destul de talentat, chiar dacă rudimentar. Ei sunt doar niște caricaturi sinistre, niște băsiști expirați.
“”New York Times relatează că amploarea erorii de calcul făcute de administrația americană a fost dezvăluită în ultimele zile, când Iranul a amenințat că va trage asupra petrolierelor comerciale care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, punctul strategic prin care toate navele trebuie să treacă pentru a ieși din Golful Persic.
În plus, Iranul a plasat mine explozive pe această rută cheie, relatează CNN, iar prin atacarea navelor care folosesc această cale navigabilă îngustă a blocat efectiv ruta prin care trece o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol.
Ca răspuns la amenințările iraniene, transportul comercial maritim din Golf a fost blocat, prețurile petrolului au crescut brusc, iar administrația Trump s-a grăbit să găsească soluții pentru a atenua criza economică care a dus la creșterea prețurilor la benzină pentru americani.
Trump a stabilit obiective maximaliste, precum numirea în Iran a unui lider care să i se supună, în timp ce secretarul de stat Marco Rubio și secretarul apărării Pete Hegseth au descris obiective mai restrânse și mai tactice, care ar putea oferi o ieșire pe termen scurt, subliniază New York TImes.
Karoline Leavitt, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, a declarat că administrația „avea un plan solid” înainte de izbucnirea războiului și a promis că prețurile petrolului vor scădea după încheierea acestuia.
„O demonstrație a disperării regimului”
La aproape două săptămâni de la atacurile israeliene și americane care au dus la izbucnirea războiului, secretarul apărării a recunoscut marți că răspunsul feroce al Iranului împotriva vecinilor săi a luat Pentagonul oarecum prin surprindere. Dar el a insistat că acțiunile Iranului au avut un efect contrar.
„Nu pot spune că am anticipat neapărat că exact așa vor reacționa, dar știam că era o posibilitate”, a spus Pete Hegseth la o conferință de presă la Pentagon. „Cred că a fost o demonstrație a disperării regimului.”
Președintele Trump și-a manifestat frustrarea față de modul în care războiul perturbă aprovizionarea cu petrol. El a spus pentru Fox News că echipajele petrolierelor ar trebui să „devină curajoase” și să navigheze prin Strâmtoarea Ormuz.
Cu toate acestea, consilierii militari au avertizat încă dinainte de atacurile din 28 februarie că Iranul poate interpreta totul ca o amenințare pentru existența sa. Ei au fost contraziși de unii consilierii, cu o abordare mai optimistă, care au spus că uciderea conducerii supreme a Iranului va duce la preluarea puterii de către lideri mai pragmatici, care ar putea pune capăt războiului.
Donald Trump a fost informat cu privire la riscul creșterii prețurilor petrolului în cazul unui război, a recunoscut această posibilitate, dar a minimizat-o, considerând-o o preocupare pe termen scurt care nu ar trebui să umbrească misiunea de a decapita regimul iranian, au spus sursele New York Times.
El le-a cerut secretarului pentru Energie, Chris Wright, și secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, să elaboreze opțiuni pentru o eventuală creștere a prețurilor. Printre acestea se numără oferirea de asigurări împotriva riscurilor garantate de guvernul SUA și posibilitatea escortării navelor de către Marina americană.
Eforturile de reluare a transporturilor au fost complicate de informații potrivit cărora Iranul se pregătea să amplaseze mine în strâmtoare, a declarat un oficial american pentru New York Times.
În ultimele zile, Iranul a început să amplaseze câteva zeci de mine în strâmtoare, potrivit a două persoane familiarizate cu informațiile serviciilor secrete americane pe această temă. Minarea nu este extinsă, dar Iranul încă deține între 80% și 90% din bărcile sale mici și minele, a declarat o sursă pentru CNN.
În ciuda acestor informații, Trump a declarat miercuri că nu crede că Iranul a reușit să amplaseze mine și că SUA au distrus „aproape toate” navele lor de minare. Potrivit datelor Congresului american pentru 2025, Iranul are între 5.000 și 6.000 de mine navale.
Printre acestea se numără „mine lipite”, care sunt de obicei atașate manual la corpul navei de către un scafandru. Altele sunt mine ancorate, care plutesc chiar sub suprafață și explodează atunci când intră în contact cu o navă, iar altele sunt mine „de fund”, care se află pe fundul mării și explodează atunci când detectează o navă în apropiere.
Gărzile Revoluționare Iraniene, forță militară care dispune de propria marină, este încă capabilă să desfășoare un „baraj” de mine, bărci sinucigașe încărcate cu explozibili și baterii de rachete amplasate pe țărm, ceea ce a determinat o sursă americană să descrie strâmtoarea drept „Valea Morții”.
Comandamentul Central al SUA a declarat marți că a distrus mai multe nave militare iraniene, în apropierea strâmtorii, dar nu a menționat distrugerea vreunei mine, care ar fi putut fi deja amplasată.
Anterior, Trump a postat pe Truth Social: „Dacă Iranul a amplasat mine în strâmtoarea Ormuz, și nu avem rapoarte în acest sens, vrem ca acestea să fie îndepărtate, IMEDIAT!””
Autor: Alexandru Racu