Uitându-te la graficul acesta stai și te întrebi: Dacă Simion nu se apuca să spună că dă afară 500000 de bugetari, era consecvent cu sine însuși, în loc să fugă ba după dezbatere, ba de dezbatere, și nu refuza mâna întinsă de Victor Ponta, ci îi oferea fotoliul de prim-ministru într-o guvernare PSD-AUR, mai competentă, mai stabilă și mai predictibilă decât soluția apă, hrană, energie sau o criză politică fără sfârșit, oare nu era acum președintele României? Desigur, presupunând că asta și-a dorit, deși nu e deloc clar.
Simion a refuzat să fie politician, preferând să fie doar circar, demagog, populist, penibil, diletant și, ca să folosesc o formulă utilizată chiar de el, “autist”, adică izolat mental în propria bulă, care nu a fost îndeajuns de mare ca să compenseze masa tuturor celor pe care a reușit să-i sperie nu atât prin extremism, cât prin lipsa totală de pregătire, echilibru, responsabilitate și soluții credibile. S-a bazat exclusiv pe cei dispuși să dea foc la țară (nu întâmplător a făcut campanie în ultimele zile doar printre diasporenii care votează fără să suporte consecințele propriului vot) și uite așa și-a dat singur foc la valiză
Autor: Alexandru Racu