Acum, că a trecut și acest Crăciun, să spunem și niște adevăruri neplăcute. E plin parlamentul de credincioși și patrioți care își exprimă credința și patriotismul cu fiecare ocazie. Nu sunt numai la AUR, ci și la alte partide. Dar nu știu pe niciunul care să fi propus o lege care să oblige angajatorii să nu își mai muncească angajații de Paște, de Crăciun, de ziua națională și de celelalte sărbători legale.
Ne plângem că ne distrug activiștii LGBT familia și valorile tradiționale, știm cu toții ce fac ăia și în dormitor, și la paradă, unde ne arată ce fac în dormitor, dar nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru de Crăciun și de 1 Decembrie care din sărbători creștine și naționale au devenit sărbători bugetare. Ne dăm de ceasul morții că ne moare familia tradițională, dar nu stăm să ne întrebăm ce mai poate însemna familia tradițională pentru un tânăr care și-a petrecut Crăciunul la corporație sau la munca de jos, prestând activități neesențiale.
În ultimii doi ani am băgat antreprenori mici și mijlocii în faliment, am băgat angajați în șomaj, am călcat peste tradiții și datini milenare, am omorât bolnavi cronici pornind de la distincția dintre activități esențiale și activități neesențiale care pot fi oprite cu pulanul pentru binele comun și pentru sănătatea publică. Dar încă n-am ajuns la concluzia că Sărbătoarea Nașterii Domnului e îndeajuns de esențială pentru a opri măcar pentru 24 de ore slujirea lui Mamona de care nu depinde viața nimănui (e doar o altă ocazie de a face bani, chiar și de Crăciun). La naiba, până și Scrooge era silit să-i dea lui Bob Cratchit liber de Crăciun în Anglia victoriană. Era silit de statul capitalist, încă îndeajuns de tradițional la vremea respectivă, căci conștiință și suflet nu avea (avea să și le descopere abia după ce l-au vizitat cele trei fantome în ajunul Crăciunului). Azi nu mai este.
Iar dacă Crăciunul e într-atât de neesențial, atunci nu mai vreau să văd oameni politici creștini și patrioți care își etalează credința și patriotismul pe Facebook. Astea vor valora ceva în momentul în care vom fi în stare să vedem ce se întâmplă, de fapt, în jurul nostru, și în momentul în care vom fi îndeajuns de credincioși și de patrioți încât să capătăm curajul de a ne lua la trântă cu capitalul.
Dacă îi văd pe Facebook cum ne împărtășesc bucuria „magică” a sărbătorilor, atunci vreau să îi văd și în Parlament cum se bat pentru dreptul tuturor românilor la Crăciun. Iar dacă acest efort îi depășește, atunci mai bine ar fi să își țină sărbătorile pentru ei, să sărbătorească „în privat” , în condițiile în care mulți alți conaționali pe care ar trebui să-i apere și să-i reprezinte nu pot să sărbătorească deloc, pentru că lucrează „la privat”
Autor: Alexandru Racu