Alexandru Racu: „S-ar putea ca mulți (și la Kiev, și la Washington, și la Moscova) să dorească să oprească acest conflict după ce au jucat complet iresponsabil”

1. Nu e clar dacă Putin va accepta un astfel de compromis și dacă își va respecta partea sa de înțelegere. E posibil – nu sigur, dar posibil – ca Putin să se folosească de acest compromis pentru a se regrupa și a ataca din nou peste 7 ani. E o problemă fundamentală de încredere.

2. Așa stând lucrurile, în lipsa încrederii, e de înțeles de ce unii din Ucraina preferă să îl toace pe Putin cât mai mult, acum când e prins la ananghie, crescând costurile invaziei și odată cu ele efectul de descurajare al unei viitoare invazii. Ba mai mult, s-ar putea să caute să forțeze printr-un Afghanistan 2, cu costuri umanitare uriașe, prăbușira regimului lui Putin și poate că speră, nu neapărat în mod nejustificat, că obiectivul e aproape, fiind convinși că e mai bine să mai sufere acum o lună, două, trei, un an, decât să se confrunte din nou, peste câțiva ani, cu aceeași problemă.

3. În fine, Hillary a spus și ea care e obiectivul – și e clar că nu vorbește doar în numele ei, ci exprimă o idee larg răspândită în rândurile leadershipului democrat – despre care am tot vorbit și eu încă de dinaintea declanșării războiului, în speță scenariul de coșmar despre care vorbește Varoufakis, adică un Afghanistan 2 menit să forțeze prăbușirea lui Putin, indiferent de costurile umane și chiar de costurile economice pe care acum începe să le resimtă și SUA, nu doar Europa, adică riscul de dedolarizare al economiei mondiale.

4. Mai adaug și că nu este deloc clar, dacă ținem cont de antecedentele tembele ale politicii americane, că aceste costuri au fost luate în considerare de la bun început. Mult mai probabil, atât Putin cât și americanii, fie ei democrați sau republicani, au mizat pe faptul că partea adversă blufează sau pe o victorie facilă, trezindu-se astfel, asemeni unor somnambuli, în mijlocul unui conflict pe care era mult mai ușor să nu îl începi decât este acum să-l închei. Ba mai mult, e posibil ca americanii să nu fie pe aceeași lungime de undă cu Zelenski la fel cum e posibil ca și Zelenski să nu fie pe aceeași lungime de undă cu elemente din armată sau grupări naționaliste și ultranaționaliste care întotdeauna capătă un cuvânt mult mai greu de spus în condiții de război. Iar americanii ar ieși foarte șifonați din această afacere dacă abandonează Ucraina împotriva voinței ei după ce tot ei au împins-o de la spate spre război.

5. Altfel spus, s-ar putea ca mulți (și la Kiev, și la Washington, și la Moscova) să dorească să oprească acest conflict după ce au jucat complet iresponsabil de s-a ajuns aici, dar acum nimeni să nu poată să o facă. Și vorba unui clasic în viață, s-ar putea să fie nevoie să mai moară mulți oameni până când îndeajuns de mulți decidenți vor ajunge la concluzia că singura alternativă la coșmarul fără de sfârșit despre care vorbește Varoufakis e compromisul pe care tot el îl propune.

6. Probabil că război nuclear (total sau punctual, limitat la teatrul de război sau la unul dintre statele vecine) nu va fi, deși mi-ar plăcea să fiu sigur că nu va fi, dar uite că nu mai sunt așa sigur și tot nu îmi vine să cred că am ajuns aici. Dar dacă cel mai probabil Occidentul nu a luat în calcul costurile economice de care vorbește Varoufakis și pe care abia acum începe să le conștientizeze, e clar că nu are absolut niciun plan pentru scenariul unui conflict cu arme nucleare, pentru simplul motiv că nu ai cum să ai un plan pentru așa ceva. Și deși cred în continuare că scenariul e foarte puțin probabil, e clar că riscul unei astfel de catastrofe e cel mai mare în situația în care Putin nu mai are nimic de pierdut, în situația în care, pentru el, singura alternativă la Tribunalul Penal Internațional e războiul nuclear.

7. Or și probabilitatea acestui scenariu, în care Putin pierde tot și sfârșește ca Gaddafi, e acum mai mare decât oricând înainte, iar dacă într-o primă fază se termină bine și scăpăm de Putin fără război nuclear, nu e clar ce se va întâmpla după. Poate să fie mai bine, la fel cum poate să fie mai rău sau mult mai rău. Și cu siguranță e extrem de riscant, întrucât nu e exclus să se treacă de la transformarea Ucrainei în Afghanistan 2 la transformarea Rusiei într-un Afghanistan 2, iar aici nu mă refer la Afghanistanul din timpul ocupației, ci la Afghanistanul de după ocupație care s-a prăbușit într-un război civil, prin care Rusia a mai trecut în urmă cu o sută de ani, doar că între timp a dezvoltat și cel mai mare arsenal nuclear din lume.