România e condusă de o “sfântă alianță” între securism și tefelism. Avansul democrațiilor iliberale a primit, în sfârșit, o replică sub forma liberalismului nedemocratic. Deși aceasta e soluția la care visează de ani buni elitele liberale occidentale, în frunte cu perdanta alegerilor americane din 2016, ea a putut să fie implementată numai la București.
Însă meciul nu s-a terminat. Alianța tefelisto-securistă va trebui să scoată din joc toți candidații suveraniști până la următoarele alegeri. Căci după vinerea neagră, următoarele alegeri prezidențiale s-au transformat într-un referendum despre democrație. Problema nu va mai fi pe cine alegem, ci dacă mai alegem sau nu, dacă validăm puciul de pe 6 decembrie sau optăm pentru conservarea unui sistem în care, buni sau proști, guvernanții sunt aleși de popor.
Asta înseamnă că toate voturile de protest împotriva puciului se vor duce către candidatul suveranist, în cazul în care nu îi vor scoate pe toți din cursă. Nu va fi ușor, în condițiile în care de la începutul lui ianuarie Trump își începe mandatul.
Un ultim aspect. Pretutindeni, democrațiile iliberale au încercat să pună cu botul pe labe curțile constituționale, iar în unele cazuri au și reușit.
După 6 decembrie, suveraniștilor le va fi mult mai ușor să facă asta în ipoteza în care vor dobândi, în viitorul apropiat, atât fotoliul de la Cotroceni, cât și o majoritate parlamentară. Nu vor mai plânge de mila Curții Constituționale decât aceiași crocodili învechiți în ale căror lacrimi nu mai crede nimeni.
Cu o Curte Constituțională compromisă și decredibilizată – la pachet cu actuala majoritate parlamentară care a susținut-o – și eventual și cu un Trump înfuriat de puciul hillaryst de la marginea Europei, suveraniștii vor putea să facă mult mai mult prăpăd decât ar fi putut să facă cu un președinte izolat la Cotroceni de o majoritate parlamentară sprijinită de o Curte Constituțională care ar fi știut să își păstreze credibilitatea și să evite un eventual conflict cu Trump, care îi urăște de moarte pe toți fact-checkerii și luptătorii cu fake news-ul care doar în România au reușit să se pișe pe votul popular.
De fapt, ideea de a-ți elimina contracandidatul din cursa electorală pe baza unei simplii acuzații a serviciilor secrete, ce nu a fost probată în instanță, s-ar putea să îi surâdă lui Orban, care a umplut Curtea Constituțională de la Budapesta cu loialiști. Știți cum se spune: de mă voi scula, pe mulți am să popesc și eu.
Și nu, scenariul nu mă încântă deloc. Toți cei care își doresc să trăiască într-o democrație constituțională vor plăti pentru combinația dintre degringolada securiștilor, care continui să cred că s-au încurcat în propriile combinații, și atacul de panică al tefeliștilor.
Eu nu cred că ăștia sunt capabili de o dictatură militară, cu tancuri pe străzi, mai ales în actualul context internațional. Sunt prea slugarnici, prea fricoși și prea proști. N-au reușit decât să amplifice valul suveranist, care va reveni și mai puternic la reflux și va mătura mult mai ușor niște instituții ale statului grav compromise ca urmare a încercării de a evita inevitabilul.
Atât s-a putut. Atât i-a dus capul.
Autor: Alexandru Racu