Dacă tot veni vorba de zeciuială, merită precizat faptul că Sfântul Ioan Gură de Aur spune că trebuie să dai (cel puțin!) 10%; nu din ceea ce cheltui, ci din ceea ce câștigi; și nu doar la nuntă, ci în fiecare lună.
Însă nu dai la schimb pe har, care e prin definiție gratuit. Ci dai din iubire de semeni și ca să te mântuiești. La fel cum postești.
În al doilea rând, tocmai pentru că Dumnezeu nu e prost, cum nici credincioșii nu ar trebui să fie, preotul ar trebui să spună ce are de gând să facă cu banii înainte să ceară și, în general, ce trebuie să facă un preot cu banii primiți de la credincioși, ca zeciuială.
Pentru că de dat dai pentru ajutorarea săracilor (direct sau prin Biserică) și pentru lucrarea pastoral-misionară a Bisericii (care include și un venit decent pentru preot, ca să aibă timp să se îngrijească în liniște de turma lui Hristos).
Or lucrurile astea trebuie lămurite deoarece din păcate trăim într-o societate confuză, dominată în mare măsură de spiritul cocalar, în care inclusiv mulți dintre slujitorii altarului consideră că cel mai important lucru pe lumea asta e să fii respectat; mai exact, să fii respectat de lumea proastă care, indiferent dacă are sau nu bani, nu îi respectă decât pe ăia care au bani.
Ergo, pentru ca Dumnezeu să fie respectat, slujitorul lui (minister), care deseori e tot un cocalar, concluzionează că trebuie să aibă și el bani și să arate că are bani. Căci Dumnezeu nu e respectat atâta timp cât slujitorul lui nu este și el. Așa înțeleg unii să susțină lucrarea pastoral-misionară a Bisericii. Ceea ce înseamnă că în loc să investească, pe bune, în lucrarea pastoral-misionară a Bisericii și în slujirea aproapelui, foarte mulți (și clerici, și mireni) investesc în semnele exterioare ale statutului social: vilă, merțan, haine de firmă ș.a.m.d. Că atât îi lasă inima și atât îi duce capul.
Indiferent de ce a vrut să spună Părintele Calistrat, adevărul e că mulți asta înțeleg. Și înțeleg asta nu doar datorită răstălmăcirilor răuvoitoare ale presei, ci și datorită comportamentului multor preoți care nu se deosebesc cu mult prin valori și comportament de societatea în care trăiesc. Pentru că ăsta e obiceiul pământului.
De aceea, în măsura în care chiar vor să spună altceva, preoții vrednici ar trebui să fie atenți la formulări și să explice clar ce vor să spună: și de ce trebuie să dai, și pentru ce trebuie să dai / ce ar trebui să facă preotul cu banii ceruți și primiți de la credincioși.
Autor: Alexandru Racu