L-aș întreba pe domnul Papahagi care sunt criteriile. Ce luări de poziție te învrednicesc de apartenența la clubul select al “dreptei decente” și ce intervenții te plasează în corul vocilor Moscovei? Dacă nu repeți cuvânt cu cuvânt ce spune Joe Biden, ci mai ai și obiecții, înseamnă că ești doar o altă voce a Moscovei? Dar în cazul acesta și domnul Papahagi, care l-a susținut pe Trump, alături de prietenii domniei sale de la “dreapta decentă”, e tot o voce a Moscovei. Înțeleg că Moscova o cânta pe multe voci, dar atunci când eu și cu Bogdan Duca scriem cu totul altceva despre Putin și Rusia, ba văd că Duca se mai și ia de mine pe motiv că aș fi prea sensibil față de soarta civililor ucraineni, ar fi de dorit ca “dreapta decentă” să definească elementul comun care determină apartenența la aceeași categorie.
Operează “dreapta decentă” cu criteriile stângii liberale americane? Sau operează fără criterii? Așa operează o “dreaptă decentă”? Cred că simplul fapt de a-l fi criticat cândva pe Băsescu și intelectualii lui de curte te plasează în categoria vocilor Moscovei, conform criteriilor “dreptei decente”, în timp ce apartenența la clubul select al “dreptei decente” se câștigă și se menține doar prin reciclarea unor clișee și etichete tembele de pe În Linie Dreaptă despre niște autori pe care nici măcar nu i-a citit, nici în 2012, nici în 2014, nici în 2022, și care păcătuiesc prin îndrăzneala de a gândi cu propria minte, motiv pentru care sunt și înjurați periodic de o multitudine de troli și politruci, de dreapta sau de stânga, unii dintre ei cu doctorat la Sorbona, care fie nu înțeleg ce citesc, fie nici nu se mai obosesc să citească.
În concluzie, ignoranța și tribalismul sunt caracteristicile definitorii ale “dreptei decente” întrucât europene. Un club select unde ești înconjurat doar de oameni civilizați.
Autor: Alexandru Racu