Altă întrebare: de ce nimeni din presa mainstream autohtonă și internațională nu a publicat nicio știre despre clipul în stil Isis cu actrița ucraineană din Lvov care îi taie gâtul cu secera unui soldat rus? În ipoteza în care e un fake, dar din câte am înțeles e clar că nu e, atunci cu siguranță e un fake care merită demontat, cu argumente, că parcă principalul obiectiv euroatlantic era lupta cu fake news-ul. Iar dacă nu e fake, atunci presa occidentală minte prin omisiune.
Nu ar trebui să știm și noi în ce constă propaganda de război ucraineană? Nu ar trebui să știm ce are de spus guvernul ucrainean de spus despre o astfel de propagandă? Poate ea să reprezinte o sursă de inspirație pentru soldații ucraineni care vor lua prizonieri ruși? Dacă propaganda în mare măsură mincinoasă despre “naziștii de la Kiev” poate fi blamată pentru crimele de război atribuite rușilor, nu există nicio legătură posibilă între propaganda de tip Isis din filmulețul respectiv și posibile viitoare crime de război comise împotriva prizonierilor ruși sau care poate au avut deja loc, dar nu am aflat de ele (cu excepția acelui incident în care soldați ruși sunt împușcați în picioare și care face în continuare obiectul unei investigații care încă n-a ajuns la o concluzie) pentru că presa occidentală ne informează selectiv, iar la presa rusă nu mai avem acces pentru a fi protejați de dezinformare?
Pe site-urile marilor televiziuni și publicații autohtone și occidentale curg zilnic informații de ultimă oră despre Ucraina, inclusiv știri funny despre tancurile rusești furate de țăranii și țiganii din Ucraina. Dacă fake-ul despre apărătorii Insulei Șerpilor a fost pe prima pagină și a fost demontat pentru prima oară de Russia Today (bineînțeles, pentru că aveau interesul să o facă, nu din rațiuni deontologice sau pentru că jurnaliștii de la Russia Today ar fi în mod sincer preocupați de adevăr) la care nu mai avem acces, chiar nu se găsea niciun loc în fluxul de știri pentru filmulețul cu soldatul rus căruia i se taie gâtul cu secera?
Ba poate așa am fi avut parte și de o dezbatere interesantă în sânul “comunității euroatlantice” că văd că și pe la mine pe pagină au venit destui să îmi spună că e ok să faci astfel de clipuri în vreme de război și că sunt eu prea sensibil și prea cârcotaș.
Faptul că nu mai avem acces la site-urile rusești mi se pare o ofensă la adresa inteligenței și o dovadă a lipsei de interes sincer pentru adevăr, care nu va spori încrederea în mass-media kusher din Occident, aia care abia acum a aflat că informațiile despre laptopul lui Biden Jr. nu erau, de fapt, propagandă rusească, ci o va eroda și mai mult. Nu așa se construiește încrederea în “presa independentă” și o “societate deschisă”. Orice om cât de cât educat știe că pentru a te apropia cât mai mult de adevăr, cea mai bună metodă e să pui cap la cap minciunile sfruntate sau jumătățile de adevăr culese din surse propagandistice cu interese divergente. Dacă vrei să îți faci o idee cât mai adecvată despre ce se întâmplă în România nu te uiți la Digi sau la Antena, ci te uiți și la Digi, și la Antena. În fine, dacă am fi avut acces în continuare la Russia Today, poate că mass-media occidentală nu ar fi putut să ocolească filmulețul stil Isis ca pe un non-subiect, un fleac, un fiștilic, care îi interesează doar pe cârcotași.
Autor: Alexandru Racu