Alexandru Racu: Morala unor alegeri

Mai întâi au fost pensionarii, bugetarii și asistații pe care i-a belit și i-a beștelit Băsescu, în uralele viitorului electorat USR care a perpetuat acest discurs. La referendumul din 2012 s-a stat acasă pentru a opri tirania majorității asistate. Boicot.

Apoi au urmat credincioșii: vrem spitale nu catedrale, jos Coaliția pentru Fascism, iarăși boicot la referendumul din 2018, iar stăm acasă, iar ne-am delegitimat adversarul tratând-ul ca pe un subcetățean periculos și înapoiat.

Apoi a venit pandemia. Iar stăm acasă. Au urmat horecii, micii afaceriști și angajații lor, toți cei care insistau că nu se poate sta acasă la nesfârșit și antivacciniștii. Jumătate din populația României nu s-a vaccinat. Aici s-a rupt firul.

După pandemie a venit războiul. Așa că a început vânatoarea de trădători și oameni ai rușilor. Inclusiv subsemnatul a fost pus pe lista neagră alcătuită de un cadru didactic semidoct de pe la o facultate particulară din Iași.

Toți pacifiștii, toți realiștii care îți explicau ceea ce ține de domeniul evidenței, că nu poți învinge o putere nucleară, și toți naționaliștii preocupați mai mult de soarta românilor decât de idealurile euromaidanului au fost puși la zid. Demascați coloana a cincea! Claritate morală. Slava! Fermierii români au devenit și ei victime colaterale ale utopismului geopolitic tefelist, îngroșând rândurile dușmanilor USR. Între timp, inflația, amplificată printre altele și de război, eroda veniturile românilor.

A urmat Gaza. Liniște și pace. Sau, mai grav, normalizarea genocidului. Cu mici excepții. După care dă-i și luptă cu Antonescu și legionarii. Mobilizare împotriva extremismului autohton. Alertă antifascistă. Ghinion. Nu te mai ia nimeni în serios.

Făcând abstracție de acest ultim episod, toate conflictele enumerate mai sus nu au împărțit societatea, în mod uniform, într-un bloc tefelist și unul populist. Au existat și poziționări de centru, cum aș defini-o pe a mea în cazul pandemiei, ca să dau doar un exemplu. Alteori, oameni care s-au opus austerității au susținut măsurile de sănătate publică din pandemie.

Cert e că în fiecare dintre aceste conflicte, USR-ul a adoptat pozițiile celei mai tăioase și mai intransigente. Și-a delegitimat adversarii ca asistați, leneși, corupți, homofobi, medievali, proști, înapoiați, trădători, vânduți, agenți ai rușilor. S-a comportat nu ca un partid al unei clase, capabil să negocieze compromisuri cu alte clase și grupuri de interese, ci ca o sectă mesianică, formată din aleși care au de partea lor supremația civilizațională, puritatea morală și știința: economică, medicală, psihologică etc.

Abia acum, în al doisprezecelea ceas, încep să o dea la întoarsă. Citez din reprezentanta USR în platoul Antenei 3: “Elena Lasconi n-a folosit niciodată sintagma ciumă roșie”. Dar e prea târziu. Nu poți să ștergi zece ani de ură în șapte zile, chiar și în ipoteza în care conducerea PSD i-ar solicita electoratului USR să o voteze pe Lasconi. Și fără electoratul PSD, Lasconi pierde.

Un prieten de stânga se plânge că Lasconi a ieșit în fața poporului îmbrăcată în ie. Eu propun să fi ieșit în fața poporului înveșmântaă în steagul curcubeului, alături de pansexuala de fiică-sa, că sigur lua 80% în turul 2.

Până și tefeliștii de la Universitate au început să strige, disperați, că “iubirea de țară nu este legionară”. Când poporul îți trimite în parlament 30% neolegionari, poate că ar trebui să încetăm să-i mai reproșăm poporului că nu e cum vrem noi și, în schimb, să-i explicăm, cu răbdare, că nici ia, nici Ortodoxia nu sunt în esența lor legionare, ci doar au fost deturnate de legionarism și neolegionarism. Dar pot fi recuperate, dacă ne duce capul, spre binele nostru al tuturor.

În fine, complexul de superioritate manifestat de useriști față de diferitele categorii sociale “inferioare” și “impure” a persistat și în condițiile în care candidata lor la președinție a gafat în repetate rânduri, mai des decât făcea Dăncilă dezacorduri, dovedindu-și lipsa totală de pregătire pentru funcția de șef al statului. Astfel, ecartul dintre ce sunt și ceea ce se pretind a fi îi mai face să arate și ridicol, să nu fie doar detestați, ci și ridiculizabili.

Înțelegeți acum de ce e extrem de greu ca Lasconi să câștige alegerile, indiferent cine va fi contracandidatul ei? Matematica nu minte. Și de ce e cu atât mai greu să le câștige împotriva unui contracandidat care deși bate câmpii, e capabil pe de altă parte să capteze furia electoratului (ceea ce lui Ciolacu i-ar fi fost mult mai greu, tocmai datorită faptului că nu e diliu)?

Detestați de prea multă lume și disprețuiți de toți cei care văd că împăratul e gol, useriștii nu se mai pot baza decât pe frică: votați-ne pe noi, chiar dacă v-am dat toate motivele să nu ne votați. Că dacă nu ne votați pe noi vin rușii peste voi.

Dacă mă întrebați pe mine, nu cred că strategia asta va avea sorți de izbândă. Dar poate că e nevoie de un duș rece de vreo cinci ani, slavă Domnului în condițiile unui parlament care va dispune de majoritatea necesară pentru a-l ține în șah pe viitorul președinte și, la limită, pentru a-l suspenda. Ca să ne vină mintea la cap.

E de sperat că, în timp, oamenii vor începe să mai uite de pandemie și că vom învăța cu toții lecțiile despre cum pot fi gestionate mai bine, inclusiv din punct de vedere politic, astfel de crize care din fericire apar cam o dată la o sută de ani și inevitabil zguduie societățile și agită spiritele.

E de sperat că Dumnezeu le va da gândul cel bun liderilor de la Kremlin și Casa Albă, ca să oprească spirala escaladării și să pună capăt odată demenței geopolitice care a transformat Ucraina într-o ruină și care ar putea să ne trimită pe toți înapoi în epoca de piatră dacă persistăm în aceeași combinație de cinism și prostie care ne-a adus în pragul celui de-al treilea război mondial.

Poate că vom învăța să protejăm minoritățile, chiar mai bine și mai eficient, fără să atacăm în mod isteric, infantil, ignorant și contraproductiv cultura majorității, care e mai complexă și mai flexibilă, în sensul bun al cuvântului, decât ne place nouă să credem și decât suntem în stare să înțelegem.

În fine, poate că va înțelege chiar și USR-ul că democrația nu are cum să reziste, pe termen lung, dacă nu rezolvăm problema socială. Din acest punct de vedere, USR-ul chiar are ce să învețe de la PSD, singurul partid din România care înțelege că dacă vrei democrație mai trebuie să le mai dai și oamenilor ceva de mâncare. Fără PSD, așa corupt, primitiv și nemeritocratic cum e el, era de mult dictatură în țara asta. Cu toate că ar cam fi momentul să se reformeze și el. Până nu e prea târziu.

Dacă tot strigăm împotriva legionarilor, poate că ar fi timpul să înțelegem și care au fost condițiile socio-economice care au dus la apariția fascismelor interbelice. Lucrarea de referință rămâne Marea Transformare a lui Karl Polanyi.

Poate că e timpul să facem mai puțin activism în școli și mai multă carte. Iar cultura dialogului o putem redobândi nu prin tot felul de idioțenii și spoieli progresiste, ci prin dialogul real cu oameni din afara bulei noastre, din care ar fi bine să mai ieșim din când în când, precum și printr-o educație autentică, bazată pe dialogul cu marile minți din trecut, care ne ajută să înțelegem prezentul.

USR-ul a fost un partid bazat pe ură pentru că este expresia unei societăți tot mai segregate în care, datorită inegalităților economice tot mai mari, clasele sociale nu se mai întâlnesc în instituții integratoare și astfel nu mai pot forma împreună o națiune. Și pentru că e partidul unei generații tinere din mediul urban care este, din păcate, tot mai imatură și mai prost educată.

Muia nu doar a abolit bunul simț și decența, ci din păcate a ajuns să înlocuiască și gândirea. Iar după aia ne plângem că alegerile se decid pe Tik Tok. În orice caz, dacă vor persista în aceeași abordare de tip clasist și sectant, cu care nu pot să depășească pragul de 15%, vor continua să își ia ura și muia înapoi. Până când o să se înece cu ea.