Partea mai proastă e că după șase luni de criză politică și o nouă rundă de alegeri înainte de termen s-ar putea să avem, dacă e să dăm crezare sondajelor, tot aceeași ecuatie politică: PSD și PNL-USR nu se mai înteleg ca să guverneze împreună, nici PSD, nici PNL-USR, nici UDMR nu vrea să guverneze cu AUR, iar AUR nu are îndeajuns de multe voturi ca să guverneze singur.
Problema e că până atunci, dată fiind suprapunerea dintre criza carburanților și instabilitatea politică internă, dobânzile la împrumuturi vor tot crește și odată cu ele va crește și deficitul bugetar. Când într-un final ne vom fi hotărât pe mâna cui dăm țara, sau cine anume ne va guverna, problema va fi de trei ori mai gravă ca acum și doctoria austeritară, la rândul ei, de trei ori mai amară.
Momentam, toți vor în opoziție, cu excepția lui Bolojan. Dacă se va ajunge la un astfel de scenariu, e foarte posibil să nu mai vrea nici el la guvernare. Când vom avea în sfârșit un guvern, lumea va fi deja în stradă și țara va fi neguvernabilă. Într-un final, mi-e că ajungem să dăm “democrația militantă” jos din pod, aceiași cu care am salvat democrația în 2024, de Moș Niculae, și să-i spunem pe față “democrație militară”.
Balamuc.
Autor: Alexandru Racu