La fel ca ocuparea Capitolului de către suporterii lui Donald Trump la începutul acestui an, evenimentele din aceste zile de la Kabul sunt dovada falimentului catastrofal al aparatului de securitate al SUA care altminteri absoarbe, an de an, bugete uriașe. În mod paradoxal, după douăzeci de ani de război America arată ca un “stat eșuat”, adică jalnic, asta în condițiile în care obiectivul războiului lor împotriva terorii fusese transformarea “statelor eșuate” din Orientul Mijlociu în democrații funcționale.
În loc să exporte democrația, au reușit mai degrabă să importe haosul și anarhia. Nu doar că n-au fost în stare să exporte democrația, dar nici măcar n-au fost în stare să își scoată oamenii de acolo teferi și nevătămați, în timp ce la Washington democrația americană a ajuns să arate ca în Republica Moldova, că doar pe acolo, după alegeri, alegătorii care cred că au fost (sau chiar au fost) furați dau buzna în parlament.
Și au ajuns și talibanii să le dea peste bot, cu umor și nu fără argumente, amintindu-le că și-au pierdut autoritatea morală atunci când vine vorba de apărarea libertății de exprimare, în condițiile în care îl lasă pe Zuckerberg să o reglementeze cum vor mușchii lui comunitari și corecți din punct de vedere politic.
Așa că ajungem la vorba Evangheliei: “Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?” (Luca 6, 39).
Autor: Alexandru Racu