Alexandru Racu: “Haideți să vă spun acum și care cred eu că va fi efectul electoral al scandalului Lasconi.”

Cred că leadership-ul userist a reușit să nemulțumească pe toată lumea, iar asta nu are cum să-i prindă bine la alegeri.

Pe de o parte, cei care încă se regăseau în partid în ciuda sensibilităților conservatoare – să nu uităm totuși că în 2018 doar 52% din membri au decis ca partidul să aibă o poziție oficială de opoziție asumată față de CPF – vor fi și mai alienați și cu greu vor mai putea pune ștampila pe USR. În plus, acest nou exemplu de maoism sinistru cu puternic impact emoțional are potențialul de a galvaniza și mai mult electoratul aurist, în condițiile în care AUR era oricum pe val.

Pe de altă parte, electoratul progresist va fi și el nemulțumit deoarece va constata că USR-ul are în continuare mulți scheleți prin dulap care periodic ies de acolo, își dau aramă pe față și spun deschis ce cred ei despre familia tradițională. Dacă primii vor fi nemulțumiți că Lasconi a fost trimisă înapoi la ea la țară, ca să nu ne facem de râs în Europa, ceilalți vor fi nemulțumiți că nu a fost dată afară din partid. Motiv pentru care și mulți dintre aceștia își vor lua jucăriile și vor pleca, mai ales dacă ținem cont că vorbim, în general, de niște indivizi infantilii și isterici, cărora le lipsește maturitatea politică.

În fine, mai sunt și cei de centru, pe care nu îi interesează tema căsătoriei tradiționale și a minorităților sexuale, fiind în schimb stresați că le-a crescut Ciolacu taxele și disperați după o alternativă la actuala guvernare.

Dacă citiți comentariile de pe Hotnews, veți constata că cei mai mulți intră în această categorie, a oamenilor exasperați. Exasperați de diletantismul liderilor care nu au știut să evite nici acest scandal, din pricina căruia partidul arată din nou ca un balamuc, incapabil să furnizeze o alternativă politică credibilă. Exasperați de faptul că puținii oameni care mai fac ceva în țara asta în care nu merge nimic sunt dați la o parte pentru că iar s-a trezit unul să urle că el e gay și că are o mare problemă cu planeta aceasta greșită și homofobă, care ar trebui să se învârtă în jurul lui.

Or, adevărul e că tot mai mulți s-au săturat de lgbt, nu pentru că ar avea ceva împotriva practicilor sexuale avangardiste, ci pentru că s-au săturat ca orice adunare politică cu obiective politice concrete, de stânga sau de dreapta, să se dizolve pe motiv că iar urlă un snowflake că el e gay sau trans sau crocodil, după care iar începe balamucul.

Un sfert urlă și ei cu el ca să-i audă furnizorii de burse și granturi și toți oamenii mișto care prețuiesc toleranța. Un alt sfert e compus din timizi, fricoși sau din mămici și tătici educați pe stil nou, în spiritul empatiei și iubirii care nu se votează, adică din persoane care nu fac față la manipularea emoțională, simțindu-se obligate să se solidarizeze cu discriminatul – care urlă că i s-a luat acadeaua – pentru a se putea privi ulterior în oglindă. În fine, mare parte din ceilalți ajung la concluzia că își pierd timpul degeaba cu toți nebunii, în condițiile în care mai au și altele de făcut în viața asta cu prețuri tot mai mari și cu tot mai puțin timp liber. Așa că mai rămân doar câțiva care constată că sunt prea puțini pentru a face un partid și că nu le mai rămâne decât să stingă lumina.

Așa s-a întâmplat și în Demos, așa se întâmplă și în USR, așa se întâmplă în toate partidele tefeliste. Doar că între timp problemele reale din lumea reală continuă să se acumuleze și să se agraveze. Iar odată cu ele se agravează și frustrările. Care răbufnesc.