Eu nu cred că Rusia are de gând să atace vreo țară NATO sau că serviciile de informații occidentale ar avea informații credibile în acest sens. Cred mai degrabă că pe măsură ce situația Ucrainei devine tot mai dificilă, în condițiile prelungirii războiului de uzură și sistării ajutorului financiar american, liderii militari din Europa încep să facă atacuri de panică.
Întrebarea mea e cum anume receptează Moscova aceste declarații alarmiste, care spre deosebire de declarațiile alarmante din februarie 2022, nu mai sunt făcute de americani, ci de europeni? Căci mă gândesc că s-ar putea să le interpreteze ca pe niște declarații care indică, din contră, iminența unui atac NATO la adresa Rusiei.
Firește, dacă îți tot avertizezi populația că atacul inamicului e iminent, iar răspunsul logic la un atac iminent e să ataci tu primul – dacă războiul e oricum inevitabil – , inamicul, mai ales dacă stă prost cu nervii sau nu judecă foarte limpede, ar putea destul de ușor să interpreteze aceste declarații ca semnale că un atac la adresa sa este iminent.
Mă întreb dacă nu cumva am putea să ne trezim în război tocmai pentru faptul că tot vorbim aiurea despre război, dacă nu cumva putem să creăm războiul din vorbe?
Altminteri, nu prea înțeleg rostul acestor declarații. Nu pot guvernele occidentale să se pregătească de un eventual război, în liniște, și fără să ne streseze cu declarații? Oricum ne taxează mai mult pentru armată, deci e de la sine înțeles că se pregătesc pentru un posibil război. Nu știu de ce mai trebuie să și declare că se pregătesc de un atac iminent.
Sau poate fac asta pentru că au de gând să ne taxeze și mai mult și nu știu cum să abordeze subiectul, mai ales acum, când nu mai e mult până la alegeri. Nu le suspectez nici pe ele, așa cum nu-i suspectez nici pe ruși, de intenții sinucigașe. Și atunci, cui prodest? E, de fapt, război psihologic împotriva propriilor populații? E vorba – cum înclin mai degrabă să cred – pur și simplu de cretinism?
În fine, nu înțeleg nici pentru ce anume ne pregătesc? Pentru un război convențional cu un inamic care de doi ani nu e în stare să ocupe Donbasul? Păi dacă suntem atât de varză încât nu putem gestiona astfel de provocări fără declarații isterice care mai degrabă riscă să creeze o problemă din nimic decât să rezolve o problemă reală, atunci mai bine și-ar da direct demisia. Sau ne pregătesc de război nuclear? Dar în cazul ăsta devine și mai greu de înțeles care mai e rostul pregătirii și de ce se mai (și ne mai) agită. Ca să bage groaza în noi de pe acum, stricându-ne și ultimele zile de viață normală, pre-apocaliptică? E ca și cum te-ai agita ca să-l pregătești pe un pacient plin de metastaze – care mai are maxim două luni de trăit – de războiul cu cancerul.
Cred, mai degrabă, că doar stau prost cu nervii și sunt bântuiți de fantezii horror, tipic tefeliste, cu Putin balaurul omnipotent, fiindu-le tot mai greu să facă deosebirea dintre coșmarurile care îi bântuie și realitate. În același timp, sper ca măcar rușii să stea mai bine cu nervii.
Autor: Alexandru Racu