Eu nu cred că afaceristul ăla din Vaslui a dat 1,5 milioane de euro doar ca să-l vadă la față pe incoruptibilul de la Oradea care achiziționa cu ceva ani în urmă microbuze pentru școlari la suprapreț. Dar dați-mi voie să mă îndoiesc că apariția numelui lui Bolojan în acest dosar de corupție, taman acum când respectivul încearcă să se atingă de privilegiile magistraților, e o pură coincidență.
După atâta luptă anticorupție, am ajuns și eu să zic ca poetul: Eu nu cred nici în Iehova, nici în Nicu sau în Bolo, Sfânta Laura și Oana, în Godină, CTP sau Tolo. Adică am ajuns să am o perspectivă foarte cinică asupra sferei publice din România de tip ăia hoți, ăștia hoți, mama lor la toți!
Și nu sunt singurul care vede lucrurile așa. Din contră, suntem tot mai mulți. În plus, sunt conștient că cinismul e antecamera violenței și extremismului. Dar realitatea asta e. Nu se schimbă dacă ne prefacem că n-o vedem. Și pe zi ce trece numărul celor care încă suferă de iluziile copilăriei, prin care am trecut și eu, scade. În curând n-o să mai creadă nimeni în nimeni și nimic și vom afla prin ce metode se guvernează o astfel de societate.
Autor: Alexandru Racu