Donald Trump e un personaj primitiv, lipsit de viziune și moralitate. Gândește exclusiv în termenii raportului cost-beneficii. Singurul argument pentru a lua cu japca ceva ce nu-i al lui e că îi folosește și că poate să o facă. Și ajunge să creadă că poate să o facă tocmai în virtutea faptului că ăia care ar trebui să apere cu dinții ce-i al lor sunt blocați în refrenul trupei Cargo: nu pot trăi fără tine. Adică într-un refuz al realității, o dovadă în plus a neputinței care îl face pe Trump să capete și mai mult tupeu. Căci e evident că nu te poți baza pe un “aliat” care de un an îți tot spune că se pregătește să te atace; sau, mai simplu spus, că nu e de fapt un aliat, ci un dușman. Cu cât conștientizezi și îți asumi mai repede faptul cu pricina, cu atât șansele de a ieși cât mai puțin prost dintr-o situație foarte proastă – prin propriile puteri, atâtea câte sunt – cresc.
Prin urmare, în loc să-i permită lui Vance să vină din nou pe teritoriul lor ca să spună taman acolo că teritoriul acela nu ar trebui să fie al lor, danezii ar trebui să declare persona non grata orice oficial american care face astfel de declarații, așa cum am proceda și noi cu Victor Orban dacă ar veni la Băile Tușnad să spună că trebuie să cedăm Ardealul ungurilor (cine știe, poate că în episodul 3 al Donald Show o să-l primească în dar de la Trump).
Data viitoare când mai face Trump astfel de declarații, reprezentanții Danemarcei nu trebuie să meargă “să discute”, că e clar ca bună ziua că nu ai cu cine să discuți, ci trebuie expulzat ambasadorul american la Copenhaga.
Nu are rost să o mai spun, toate statele UE ar trebui să se solidarizeze fără echivoc cu poziția danezilor, care trebuie să fie la rândul ei tranșantă, și să vorbească pe o singură voce. Altfel dispare și UE, nu doar NATO (care deja e în moarte cerebrală).
Nu doar prim-ministrul danez ar trebui să-i spună lui Trump că anexarea Groenlandei înseamnă sfârșitul NATO, ci și toți șefii de stat europeni, explicându-i cu subiect și predicat că asta înseamnă că din secunda doi se cară din Europa toți soldații americani și încetează orice achiziție europeană de armament american.
Apoi, să i se explice lui Trump că în caz de anexare a Groenlandei, Americii i se vor aplica exact aceleași sancțiuni economice ca Rusiei, că așa-i corect, să fie o singură măsură pentru toți agresorii, și că orice noi taxe impuse de Trump pe motiv că europenii comentează vor fi urmate imediat de taxe echivalente impuse de europeni importurilor americane.
În fine, trebuie trimis un număr îndeajuns de mare de soldați europeni în Groenlanda și să i se explice dictatorului portocaliu că ăia sunt trimiși acolo să lupte și să moară, că orice încercare de a prelua cu forța Groenlanda va fi cu morți și răniți, de ambele părți. Asta va crește riscurile interne ale unei astfel de aventuri demente.
Și bineînțeles, în caz că ea se va materializa, nu o să mai aibă loc niciun campionat mondial în SUA anul acesta. Ar trebui spus și lucrul ăsta. Cine știe, poate așa se mai câștigă măcar niște timp, până la mid-term elections.
Evident, nu știu dacă Europa va face toate acestea. Sunt mai degrabă sceptic. Dar dacă o să o facă, s-ar putea să nu mai fie nevoie să aducă în discuție și arsenalul ei nuclear, așa cum a făcut-o Kim, pe care Trump îl respectă. Sau cel puțin îl respectă mult mai mult decât pe europeni.
Cum am spus, ca structură mentală, individul e primitiv și abject, prin urmare nu ai cum să-i câștigi respectul și bunăvoința pentru că ești pașnic și democratic și diplomat și civilizat și pe lângă toate astea și dispus la plecăciuni.
Trump nu este așa și nici nu aspiră să fie așa. Din contră, își afișează în mod obscen disprețul față de toate aceste virtuți (și într-un fel are dreptate, pentru că toate astea – și orice virtute în general – sunt invalidate de lașitate și slugărnicie). Prin urmare, nu are cum să respecte ceva sau pe cineva ce nu este și nici nu aspiră să fie. Ci doar va căuta să profite de astfel de oameni.
Altminteri, chiar nu pare să fie dement. Nici măcar curajos. Și nici foarte ranchiunos. Doar needucat și nesimțit, în ideea că dacă se poate, atunci de ce nu. Ceea ce înseamnă că s-ar putea să avem de-a face cu o criză artificială generată exclusiv de nevolnicia europenilor, cu o rezolvare relativ simplă: un nu hotărât.
Sigur, la final o să apară și obiecția obișnuită: dar ce ne facem cu Rusia?
Întrebarea e deja comică și absurdă. E ca și cum Polonia s-ar fi întrebat în ultimele zile ale lui august 1939 ce se face cu Rusia, de parcă opțiunea de a se alia cu Germania împotriva Rusiei mai avea vreo legătură cu realitatea. Întrebarea e alta: în ce măsură te poți baza pe cineva care își declară în mod repetat intenția de a te ataca. Iar răspunsul este evident. Dacă Putin chiar reprezintă un pericol pentru Europa, atunci, prin atitudinea sa, Trump e mai degrabă aliatul lui Putin decât al Europei. E la mintea cocoșului.
În al doilea rând, în termenii capacităților militare convenționale, SUA e mult mai puternică decât Rusia, care sângerează și se chinuie de vreo patru ani să cucerească Donbasul, interval în care și-a pierdut influența pe care o mai avea în alte regiuni ale lumii, precum Caucazul și Orientul Mijlociu. Machiavelli, care îl sfătuia pe principe să nu aibă încredere în niciun aliat, mai spunea și că doar un prost se aliază cu vecinul mai puternic împotriva vecinului mai slab, cu riscul de a deveni pradă sigură pentru vecinul mai puternic după ce vecinul mai slab a fost lichidat.
În al treilea rând, să nu uităm că Putin a intrat în război cu scopul declarat de a împiedica aderarea Ucrainei la NATO. Nici lui, nici oricui altcuiva nu i-a trecut prin cap că după patru ani de război și sute de mii de morți, NATO oricum o să dispară deoarece SUA o să atace Danemarca. Ceea ce e de înțeles: scenariul (ca și personajul care conduce astăzi America) pare extras din serialul South Park (țin minte că pe la mijlocul anilor 2000 mă uitam la un episod în care SUA invada Canada, adică un posibil episod 2 din actualul Donald Show, după anexarea Groenlandei). Asta înseamnă că e posibil ca în noile condiții să se poată negocia o încheiere rezonabilă, date fiind realitățile de pe teren, a conflictului ucrainean, deși e clar că asta ar necesita o nouă garnitură de lideri europeni, nu aceleași moluște care leșină și în fața lui Zelenski de rușine, și în fața lui Trump de frică, care latră la Putin ca Bubico, doar pentru că îi ține coana America în brațe, și care după ce s-au lăsat împinse de americani într-un conflict dezastruos, declanșat și lungit în numele “principiilor care nu se negociază”, se lasă acum călcați în picioare, cu principii cu tot, de aceiași americani.
Sigur, sunt alți americani, nu am nimic cu niciun popor, inclusiv cel american. Dar poate că e timpul să ne obișnuim cu ideea că Donald Trump e un produs made in the USA. Realitatea asta e. Iar Europa nu își poate construi o politică externă și de securitate care stă sau cade în funcție de fluctuațiile recurente și patologiile politicii interne americane.
Sau poate că nu se va putea negocia pe cont propriu încheierea rezonabilă a conflictului ucrainean, care nu depinde doar de europeni, și va trebui să fim pregătiți și pentru asta. Cu ce avem. Sau cu ce nu avem. Dar în niciun caz cu capul plecat și refuzând să vedem realitatea. Pentru că nu ne ajută la nimic.
Autor: Alexandru Racu