Rețineți următorul aspect: la fel ca în 2016, doamna Clotilde Armand ne spune că alegerile SE POT FURA. Sau, în alți termeni, ne spune că în România procedurile electorale nu sunt suficient de sigure, iar instituțiile statului, menite să garanteze un proces democratic corect, nu sunt îndeajuns de credibile.
Să repetăm: în România Europeană din ultimul deceniu poți să câștigi trișând, poți să furi voturi și să scapi basma curată. Așa că ne întoarcem la Mitul lui Gyges din Republica lui Platon și la interogația unuia dintre participanții la acest dialog platonic: oare cine ar fi îndeajuns de moral ca să se abțină de la tâlhării atât timp cât ar beneficia de privilegiul invibizilității (de inelul lui Gyges, care îi permitea acestuia din urmă să se facă nevăzut atunci când săvârșea diferite infracțiuni)?
Păi cum cine? Clotilde Armand! Odată acceptată premisa clotildiană din paragraful de mai sus, aceea că ALEGERILE SE POT FURA, nu mai rămâne decât să credem că Clotilde nu ar putea în veci să le fure, pentru că pe ea nu o lasă conștiința. Drept urmare, imaginile cu useriști care umblau noaptea pe la sacii cu voturi, difuzate de Antena 3 în septembrie 2020, nu justifică nici cea mai mică îndoială cu privire la corectitudinea alegerilor de acum patru ani. Capisci!?
Alegerile se pot fura, mai ales în cârdășie cu PNL-ul, pentru că trăim într-un stat eșuat. Dar Clotilde nu poate să fure alegerile pentru că ea e curată ca lacrima, precum părintele democrației americane, George Washington, care la vârsta de 6 ani spunea: “I cannot tell a lie”. Je ne peux pas voler un vote. Astfel, conștiința antipenală useristă e garanția unică și de neclintit a procesului democratic. Cel ce neagă acest adevăr, la fel de evident ca adevărul că doi plus doi fac întotdeauna patru, nu poate fi decât conspiraționist.
Matematica nu minte.
Autor: Alexandru Racu