Îmi place că după ce timp de mai bine de un an au livrat armele cu care au fost uciși zeci de mii de copii în Gaza, democrații speră să câștige alegerile plângând de mila lui Liz Cheney.
Peste un genocid mai poate să treacă conștiința democratică, dar nu și peste sugestia că principalii susținători și beneficiari ai războiului ar trebui trimiși să lupte în locul fraierilor și amărâților.
Să nu fiu greșit înțeles. Nu îmi fac iluzii cu privire la Trump în ceea ce privește conflictul israeliano-palestinian. E foarte posibil să fie mai rău cu el președinte, cel puțin din acest punct de vedere.
Dar indiferent dacă o fi mai bun sau mai rău, adversarii săi reușesc din nou să fie mai penibili. Și am impresia că asta o să-i coste. Din nou.
***
Ca să acopere gafa moșului de la Casa Albă care i-a numit pe susținătorii lui Trump gunoaie, mass-media liberală tocmai ce a descoperit o presupusă incitare la crimă la adresa fostei reprezentante a statului Wyoming în Camera Reprezentanților, Liz Cheney, pe care o tot difuzează de vreo două zile, în ideea că poate așa o să-i sperie pe unii americani îndeajuns de mult încât să iasă la vot pentru a-l opri pe Trump dictatorul.
Liz Cheney e o neocoană sinistră, o warmongeriță înflăcărată care a susținut cu exces de zel toate aventurile militare ale SUA, și fiica fostului vicepreședinte al SUA, Dick Cheney, ăla de căuta arme de distrugere în masă prin Irak la doar câțiva ani după ce fusese CEO al Halliburton.
Ce a zis Trump, de fapt? Că ăștia care îi trimit pe americanii de rând sau pe alți proxies la război ar trebui trimiși ei în prima linie. Așadar, care e vina lui Trump? Că a propus singura soluție care ar garanta pacea lumii?
Autor: Alexandru Racu