Dacă Ministrul de Interne e un plagiator dovedit, la ce te poți aștepta atunci când vine vorba de polițiștii din subordine?
Când pui în fruntea ministerului responsabil cu siguranța cetățeanului un escroc dovedit, care trebuia trimis la marginea societății, nu te poți aștepta la altceva.
Când aduci în centru toate gunoaiele subculturale care trebuiau să rămână la marginea societății, nu te poți aștepta la altceva.
Când ești tolerant cu drogurile – că e democrație, vrem să fim openmainzi, vrem o țară ca afară, a zis nenea psihologu că interdicțiile și regulile învechite fac rău la subconștient, că numai iubirea doar iubirea e ruptă din rai, nu și bătaia -, nu te poți aștepta la altceva.
Tinerii eșuați sunt produsele familiei și societății care i-au format: de la societate au învățat că regulile sunt doar pentru fraieri, de la societate au învățat că singurele valori sunt banii, sexul și drogurile, de la adulți au învățat să se victimizeze și să zbiere că li se încalcă drepturile, că nu mai trăim în Evul Mediu, atunci când nu sunt lăsați să își facă rău lor și altora.
Uneori au învățat asta direct din familie, alteori societatea a reușit să distrugă într-o măsură mai mică sau mai mare ceea ce familia s-a străduit să construiască, iar alteori, chiar dacă ai reușit să îți păzești copilul de droguri și de tâmpirea în masă, n-ai mai reușit să-l păzești (și poliția cu atât mai puțin) și de drogatul care a intrat cu mașina în el.
Avem societatea pe care am tot construit-o în ultimii ani, în ideea că trebuie să ne adaptăm la toate mizeriile, toxinele și escrocheriile penale sau semipenale, pe care nu putem să le respingem pentru că, nu-i așa, ăsta e mersul implacabil al lumii. O fi, nu știu, dar atunci trebuie să ne asumăm și consecințele. Dacă istoria ca degradare nu poate fi oprită, atunci trebuie să ne asumăm și faptul că, uneori, nu mai poate fi oprit nici bolidul care intră în inocenții pe care societatea (adică noi toți) nu a fost în stare să-i protejeze.
Autor: Alexandru Racu