E periculos, regretabil și condamnabil că Putin a încălcat, din nou, principiile dreptului internațional. Însă nu trebuie uitat că înainte ca Putin să facă asta, Clinton, Bush Jr. și Obama au șters și ei pe jos cu dreptul internațional în repetate rânduri pe parcursul celor aproximativ douăzeci de ani de beție unipolară. Au făcut-o în Iugoslavia, în Irak, în Libia și ar fi făcut-o din nou și în Siria dacă n-ar fi fost Putin. Acesta din urmă a zis ceva de genul, am înțeles mesajul, o superputere are dreptul să șteargă pe jos cu dreptul internațional, acum o să vă demonstrăm că și noi suntem o superputere. Nu ne credeți? Atunci hai să vă văd cum ne faceți și nouă ce le-ați făcut sârbilor dacă și noi facem în Ucraina ce ați făcut voi în Serbia, în speță modificăm granițe ca să protejăm minorități!
Drept urmare, cei care se vor grăbi să mă acuze de “duplicitate morală” și după această postare ar trebui să se întrebe dacă Occidentul n-ar fi fost mai convingător din punct de vedere moral, în ochii opiniei publice rusești și mondiale, în condițiile în care nici el n-ar fi făcut ceea ce îi reproșează acum lui Putin că face. Căci altminteri, morala Occidentului se rezumă la următoarea formulă: numai noi, în frunte cu Marele Licurici, suntem mai presus de legea internațională, iar de la înălțimea acestei poziții suntem îndreptățiți nu doar să invadăm pe cine vrem noi atunci când considerăm noi că este cazul, ci și să le facem morală celor care doar pretind și ei privilegiul de a fi, precum noi, mai presus de lege și morală.
Așa stând lucrurile, nu e de mirare că Occidentul nu e deloc convingător atunci când invocă dreptul internațional și nu devine mai convingător și pe cale de consecință mai puternic atunci când armata de politruci se mobilizează pentru a eticheta drept “imoral” orice refuz al inteligenței de a subscrie la o narațiune care îi poate convinge doar pe cretini, ceea ce înseamnă că inteligența e o formă de trădare și că orice om care e capabil să gândească cu capul lui și să spună ceea ce gândește e, de fapt, omul lui Putin.
Dacă un nou război rece, cu multiple fronturi, a început, în mare parte din prostie, atunci liderii războinici de la Washington ar trebui să se întrebe, foarte serios, dacă, pe frontul etic și intelectual speră să câștige cât mai multe minți și suflete prin argumente și fapte cu adevărat convingătoare sau dacă, din contră, mizează pe faptul că pot să ne ia la nesfârșit pe toți de tâmpiți, ca atunci când insistă prin vocea Pravdei globaliste, a.k.a. CNN, asupra faptului că Biden “încearcă să prevină un război”.
Încearcă să prevină un război prin aceeași strategie care până acum ne-a adâncit tot mai mult într-un război tot mai periculos: refuzul de a face concesii în absența mijloacelor necesare de constrângere, lătratul la urs doar ca să-l întărâte mai rău, menținerea ușii deschise către NATO, dublată de angajamentul de a nu trimite trupe NATO în Ucraina în cazul în care Putin atacă, adică menții deschisă o ușă care e, de fapt, închisă, doar ca să-i dai lui Putin motiv să atace, asigurându-l în același timp că n-ai să intervii militar în caz că atacă, fiind cât se poate de clar că nici n-ai putea, când ai putea să te folosești de ușa respectivă ca instrument de negociere, în felul următor: eu închid ușa cu condiția ca tu să te retragi, iar dacă după ce am închis ușa și ai semnat că n-ai să ataci tu tot o faci – miram-aș, ținând cont că rușii nu au atacat niciodată Finlanda după încheierea celui de-al doilea război mondial -, abia atunci te îngrop, pe bune, în sancțiuni și îi înarmez pe ucraineni până în dinți, iar toți oamenii raționali și de bun simț de pe lumea asta, în frunte cu subsemnatul, nu doar ăia pe care pot fi luați de tâmpiți, vor fi pro-americani, punându-l pe Putin în fața unei misiuni imposibile.
Strategia e veche de când lumea și se numește morcov ȘI băț. Dar Biden rămâne consecvent strategiei de a băga bățul prin gard – nici nu-l trosnești pe urs, nici nu-l ademenești cu un morcov, ci doar îl întărâți – și vrea să ne facă să credem, via CNN, că prin această confuzie dintre sticla cu apă și sticla cu benzină el încearcă “să prevină un război”.
În mod tragic și paradoxal, abia acum, după ce Putin a intrat în Ucraina, liderii occidentali se vor gândi de șapte ori înainte să invadeze din nou o țară, pentru că abia acum au ajuns să aprecieze dreptul internațional la a cărui distrugere au contribuit atâta timp cât au putut să se îmbete cu iluzia că planeta toată e doar a lor.
Problema e că încă nu și-au revenit din mahmureală, iar noi toți plătim factura. Nu e doar o problemă politică. La bază, e și o problemă socială. În ciuda dușului rece de după alegerile din 2016, tefeliștii continuă să se isterizeze autosuficient și solipsist în bula lor și după aia se miră de ce lumea se prăbușește în jurul lor, fără ca ei să poată face ceva, iar în cele din urmă dau vina pe Putin. Refuză să iasă din bula lor, să gândească în afara cutiei, să gândească pur și simplu, ca nu cumva să cadă în crimăgândit, care e de la satana, adică de la Putin însuși, iar prin acest refuz de a-și înțelege adversarul își refuză șansa de a-l combate mai eficient și de a evita conflictele inutile sau lipsite de sorți de izbândă.
Din păcate pentru ei, par sortiți pieirii, sufocându-se cu propriul narcisism. Adică pier cum piere orice pasăre: pe limba ei. Mai grav e că s-ar putea să pierim și noi cu ei, dacă o ținem tot așa.
Autor: Alexandru Racu