Unii: au zis experții, deci așa e, noi suntem deștepți, deci ne luăm după experți, da să trăiți!
Ceilalți: au zis experții, deci e clar, au un plan, tenebros, dar lasă că nu ne prostesc ei pe noi. De fapt, planul lor e clar ca bună ziua, hai că vă spunem noi acum cum stă treaba, de fapt.
Eu: au zis experții… știu și eu ce să zic? Puțintică răbdare, că pe măsură ce trece timpul lucrurile vor fi mai clare. În rest, e greu să tragi niște concluzii pentru că pur și simplu nu ai acces la o serie de informații esențiale, nu înțelegi, de fapt, cum funcționează sistemul, iar informația care ajunge la tine nu știi cum să o filtrezi.
Pe baza intuiției, bunului simț, logicii și culturii generale, încerci să-ți dezvolți o părere cât mai avizată, conștient fiind de faptul că e foarte posibil să fie în mare parte greșită. Dar mai mult nu se poate. Asta e. Oricum, spre deosebire de primele două categorii, eu am mai puține certitudini și mai multe dubii și întrebări. Mă amuză tăria credinței lor și patima investită într-o chestiune care îmi dau seama că este dincolo de puterile mele. Și, firește, mă rog și sper să fie adevărată varianta cea mai optimistă. În cazul de față, chiar sper ca “sistemul” medical să răpună virusul, în loc să se dovedească cât de incompetent, ideologizat și corupt e sistemul medical, iar noi să rămânem cu virusul. Dar admit că și a doua variantă e o posibilitate. Însă nu pot decât să sper că prima se va dovedi adevărată.
Autor: Alexandru Racu