Pe vremea când Băsescu se ocupa de reforma instituțională a statului gras și de reforma morală a asistaților sociali, care se învățaseră să trăiască din taxele antreprenorilor muncitori, domnul Baconschi ne spunea, de la înălțimea fotoliului de ministru de externe, că nu trebuie să-l lăsăm singuri pe Băsescu (alias Petrov).
La vremea respectivă, conform raportorului ONU pentru probleme de sărăcie, Philip Alston, România cheltuia doar 25% din media europeană pentru asistență socială. Însă pentru domnul Baconschi, și acești bani erau prea mulți, domnia sa susținând într-unul din volumele sale publicat cu sprijinul Fundației Konrad Adenauer că statul n-ar trebui să cheltuie niciun leu pentru asistență socială, pentru bătrâni, bolnavi și handicapați.
Acum, când tot niște antreprenori aflați într-o presupusă complicitate cu mafia pesedistă – (rămâne de văzut, în instanță, ce și cum), nu cu aia pedelistă, a clanului Udrea-Băsescu (cu care a colaborat domnul Baconschi și prietenii domniei sale) – i-au schingiuit pe niște bătrâni tot pentru profit (în principiu, cam ce recomanda Baconschi pe vremea când era ministru băsist), domnul Baconschi plânge cu lacrimi de crocodil de mila acelorași asistați cărora în urmă cu aproximativ zece ani le dădea doar bocanci în gură (desigur, cu argumente teologice și duhovnicești; pentru mai multe detalii, puteți citi volumul meu din 2017, Apostolatul antisocial: teologie și neoliberalism în România post-comunistă). Drept urmare, după ce înainte ne-a îndrumat să nu-l lăsăm singur pe Băsescu (căci nici Băsescu nu i-a lăsat pe el și pe prietenii domniei sale fără sinecuri de la statul minimal), domnul Baconschi ne îndeamnă acum să nu-l lăsăm singur pe Bănescu.
Ce să zic: sunt impresionat până la lacrimi de solidarizările dintre domnul Baconschi și prietenii domniei sale / dușmanii doamnei Firea, căci chiar nu este vorba despre altceva. Bătrânii sunt buni doar când pot fi folosiți pentru a o ataca pe Firea. Altfel, sunt doar o povară pentru sistemul capitalist al cărui profit e sacrosanct și inviolabil, cum Domnul însuși ar fi rânduit (dacă e să ne luăm după mărturisirea de credință neoliberală a domnului Baconschi).
PS: Și Elena Udrea era femeie credincioasă și curată ca spuma mării, motiv pentru care domnul Baconschi i-a și închinat niște ode asemănătoare cu cele de care a avut parte cândva o altă Elenă.
Autor: Alexandru Racu