Nicușor Dan tocmai l-a depășit pe Antonescu și e clar că va fi în turul 2 cu Simion.
Acestea fiind spuse, perspectivele sale sunt foarte sumbre. Situația e maro.
Întâi de toate, Simion și cu Ponta au deja, împreună, aproape 55%.
În al doilea rând, Nicușor nu are în spate partid care să tragă pentru el în teritoriu. Chiar nu e clar de ce ar trage pentru el PNL-ul și mai ales PSD-ul, dacă ținem cont de următoarele aspecte:
1. E un om cinstit și încăpățânat spre obsesiv, care cel mai probabil chiar va numi niște procurori care îi vor vâna pe primarii de care are nevoie acum ca să intre în turul 2. De ce și-ar pune ăia singuri ștreangul de gât?
2. În același timp, Simion poate veni cu o contraofertă deosebit de tentantă: guvernare PSD-AUR, debarcarea lui Ciolacu și preluarea partidului de către Ponta.
3. Aceeași problemă ca în turul 2, care nu a mai avut loc. Electoratul userist și cel pesedist se urăsc reciproc după ce ani la rând tefeleii le-au urat bugetarilor, pensionarilor, știrbilor și asistațiilor să crape cât mai repede.
Mai rămâne speranța că în turul 2 vor ieși la vot mai mulți români, de frica extremiștilor. Am marii dubii. Dacă după sperietura din noiembrie 2024 au ieșit la vot mai puțini alegători decât în noiembrie 2024, chiar nu văd de ce s-ar schimba ceva până pe 18 mai. Ba nu m-ar mira deloc să iasă la vot și mai multă populime frustrată, ca să-și verse amarul în cabina de vot.
De fapt, soluția ar fi să fie mai mulți tefeliști. Să fie bine ca să nu fie rău. Însă ei sunt doar vreo 20%, adică cam tot atâția câți au fost și pe 24 noiembrie 2024 (și nici toate voturile liberalilor nu le vor lua).
Asta e o realitate sociologică în spatele căreia se află treizeci și cinci de ani de dezvoltare inegală, condimentată cu mult rasism social și ceva campanii progresiste ca afară, care adâncesc și mai mult falia dintre Bucureștiul și Clujul nicușorist și marea galbenă dimprejur, în care se scufundă cele două citadele tefeliste (vezi harta electorală din această seară).
Desigur, ar mai fi o soluție. Să convoace iarăși Bolojan CSAT-ul.
Autor: Alexandru Racu

