Dezvoltarea omenirii este o proiecție succesivă de convenții culturale, în conceptul de cultură fiind incluse și dreptul, și economia.
Prin transmiterea din generație în generație a convențiilor, s-a creat impresia că sunt un dat, că au valoare de adevăr unic, că nu suportă contestări raționale. Dar la scară macro-istorică se dezvelește fragilitatea lor, se observă că sunt niște construcții arbitrare. De exemplu, dacă sclavia era un loc comun al firescului din antichitate până în urmă cu două secole în anumite regiuni, ceva în afară de orice discuție, o articulație de bază a economiei, azi a rămas o amintire revoltătoare și rușinoasă. Putem discuta la fel despre feudalism sau despre organizarea țărilor din fostul bloc comunist. Au fost, s-au dus, s-au schimbat convențiile. Statele, parlamentele, tribunalele, firmele, orice formă de organizare a existenței reprezintă convenții culturale cu valoare temporară, nimic nu se eternizează.
Capitalismul e tot așa o convenție (la el vreau să mă refer!), nu e de confundat nicidecum cu piața liberă, nu e singurul limbaj al pieței. Piață liberă a existat și în relațiile inter-tribale, între orașele antichității elene sau romane, și între domeniile nobililor.
Suntem într-un moment în care capitalismul are luminile de avarie pornite, și contează pentru ce vom opta, conștientizând necesitatea reinventării convenției culturale. „Prioritatea acumulării de capital cu scopul de a acumula și mai mult capital mi se pare un obiectiv cu totul irațional”, a bifat evidența Immanuel Wallerstein. Se cere schimbarea paradigmei economice, firmele să nu mai întrețină ca scop primordial profitul, ci bunăstarea speciei. Altmineri, în următoarele decenii, prin aplicarea robotizării și informatizării în fiecare părticică a corpului societății umane- când majoritatea oamenilor își vor pierde locurile de muncă- inevitabil, o să apară tulburări sociale pe întreg globul, cu magnitudini de cataclism. Cu gloanțe, sânge și suferințe cumplite, dacă nu se conștientizează că nu mai ai cum merge pe linia știută, îndelung bătătorită. Teoriile egoiste despre profit nu au cum să țină de foame sau frig. Forma pe care o știm a capitalismului este condamnată.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria