Ucrainienii draghează canalul Bîstroe, ceea ce o să ducă la distrugerea Deltei Dunării. Autoritățile române au început să protesteze, dar dintre Kiev vin răspunsuri de-a dreptul scandaloase, cu tupeu până la cer. ”Cred că acum avem și alte priorități, este război. Aceste discuții despre ecologia unei zone Delta Dunării se pot discuta în detalii la nivelul ministerelor noastre pentru a fi găsite soluțiile necesare. Acestea minimizează impactul ecologic al războiului din Ucraina și minimizează urmările lui negative. Totuși, în prim plan iese altceva: războiul, armamentul, apoi celelalte nuanțe legate de ecologia regională.”, spune consilierul lui Zelenski, Mihail Podoliak.
Politicienii cred că joacă greșit cu ucrainienii. Ia să li se transmită că, dacă nu opresc lucrările pe Bîstroe, nu mai intră nimic dinspre România pentru ajutarea mașinii lor de război. Scurt, cu ultimatum de câteva ore. Să vedeți atunci cum se schimbă situația.
Autor: Alexandru Petria
NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
