Umilinţele au dat în clocot, orb să fii ca să nu vezi. Lumea s-a săturat de restricţiile aberante şi discreţionare, nu mai e dispusă să rabde. Şi pentru ce să îndure, când cu actuala clasă politică nu se întrevede o îmbunătăţire a situaţiei? Să-şi vadă pierdute locurile de muncă şi afacerile, să alunece în mizerie doar de spaima unui virus cu o mortalitate redusă?
Oamenilor le-au ajuns până peste cap indicaţiile aşa-zişilor specialişti, cu merite numai în înspăimântare, în propagarea fricii din varii interese. Nu mai sunt crezuţi decât de foarte puţini. Sunt specialişti în distrugerea vieţilor şi libertăţilor cetăţeneşti, care au instaurat dictatura. Căci n-ai cum să mai vorbeşti despre democraţie în România.
Covid-19 nu ucide cât protocoalele medicale aberante, ca neîngrijirea bolnavilor cronici pe considerent că e pandemie şi spitalele au altă treabă. Spaima autorităţilor de propagarea virusului a fost de înţeles câteva luni, dar n-are nicio justificare după un an, decât că le convine perpetuarea stărilor de excepţie, când au prilejul să facă aproape orice, cu convingerea că n-o să fie traşi la răspundere. Statul a devenit unul terorist, întors împotriva locuitorilor obişnuiţi. Dar populaţia s-a trezit din prea lunga şi îngăduitoare inerţie.
Politicienii n-au cum să se ascundă, în continuare, în spatele specialiştilor, să arunce vina pe aceştia. Vina principală le aparţine, nu ştiu care medic dus cu pluta n-a fost ales de cetăţeni, dar senatorii şi deputaţii da. Politicienii sunt decidenţii, nimeni altcineva. Toată stima pentru cei care ies în stradă, la proteste, contra restricţiilor. Jos măştile, jos dictatura sanitară!
Autor: Alexandru Petria