O țară care nu are companii de stat potente trebuie să baleteze pe gheața dintre voința alegătorilor și a reprezentanților coloșilor economici și financiari. Care concordă uneori, dar cel mai adesea sunt antagonice.
Marea greșeală a comuniștilor n-a fost fabricile și întreprinderile de stat, ci ideologia din spatele lor. Planificările, stabilirea artificială a prețurilor, strategia populistă de angajări.
Dezideologizată, proprietatea de stat în economie ar aduce un plus de decență în ratele profiturilor, în beneficiul populației.
În cazul concurenței rezonabile a statului, și particularii sunt nevoiți să reducă prețurile, s-ar evita arbitrariul dictatului economic, care-l are în subantrepriză și pe cel politic.
O țară responsabilă își înființează masiv companii de stat, investește în ele încât să ocupe o poziție dominantă în câmpul economic, astfel ca profitul să alimenteze constant și la greu bugetul statului.
Sigur, ideea nu este agreeată de exponenții capitalului particular, deoarece au nevoie ca de cancer și sifilis de un competitor serios, credibil, cu bonitate. Tocmai vehemența cu care se împotrivesc e un motiv, în plus, ca înființarea lor să fie transformată în prioritate politică de grad 0. Una de urgență, în atingere cu siguranța națională.
Fără firme de stat competitive, o țară are suveranitatea o poveste de excitat mental naivii. Iar democrația de operetă.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria