Niciodată în istoria noastră post-belică nu am fost puși cu spatele la zid, ca acum, și obligați să facem alegeri atât de radicale, ca aceea pe care o implică discursul de azi al premierului Dăncilă, din fața adunării evreilor americani. Organizația cu o influență greu de imaginat în deciziile de politică internă și externă ale SUA.
În confruntarea Germania Franța vs. SUA-Israel, pentru influență și dominație chiar, în România, am ales SUA-Israel. Alegerea are un preț. Întrebarea, ca de obicei, este dacă merită să plătim prețul, de vreme ce suntem membru al UE.
Care sunt cauzele deciziei? Una dintre ele, deloc de neglijat, este că Germania nu s-a mulțumit cu influențarea deciziilor care se iau la București: a preluat controlul lor, și ia decizii în locul puterii formale a României. Care sunt canalele prin care se întâmplă asta nu sunt chiar greu de văzut. Iar pasivitatea sistemului contra-informativ român spune ceva și mai grav: Germania a preluat și controlul serviciilor de informații, spre marea surpriză a americanilor. Și a noastră, în paranteză fie spun, care credeam că americanii sunt tartorii în domeniu.
O a doua cauză o reprezintă trecerea la fapte a Washingtonului, care vrea să facă ordine în regiune. Probleme precum conflictele înghețate din regiune, Transnistria, dar și Ucraina, unde Germania are un cuvânt greu de spus, trenează de atât de multă vreme, încât nu se poate să nu-ți pui întrebarea dacă între Berlin și Moscova nu există complicități vinovate.
În fine, se pare că România convine de minune experimentului american ”plătești ca să te apăr!” Uitați-vă cu ce șefi de firme s-a întâlnit Dăncilă, și o să înțelegeți.
De ce și Israel? Pentru că Israelul are o legătură specială cu spațiul ăsta, dincolo de despăgubiri pentru Holocaust și altele de acest gen. Și pentru că sunt complementari americanilor în multe abordări geopolitice privind regiunea.
Nu știu cum va reacționa partida germană din fruntea țări. Oricum se vede deruta, nu se așteptau la poziții atât de tranșante și de lipsite de echivoc. Problema ei este că nu prea are cum reacționa, fiind pe teren minat. Și, dacă nu suntem ipocriți, să ne amintim câte uși ne-au deschis evreii, în politica externă, după 1945. Merită să le întoarcem serviciul, deși tot ei vor continua să o facă. E complicat, dar aș fi fost fericit să mai avem niște spațiu de manevră. N-o să-l avem, iar cu furia Berlinului nu ne va fi tocmai bine. Dar, la dracu! Măcar Unchiul Sam e mai vesel! Și nici umorul evreiesc nu-i de de lepădat.
Autor: Constantin Gheorghe
Sursa: Constantin Gheorghe Facebook