După ce Tudorel Toader dovedește că președintele Klaus Iohannis a încălcat legea numindu-l pe Augustin Lazăr și că președintele a fost la rândul său „penal” o dată, aflăm în scurt timp că de fapt a fost „penal” de nouă ori.
Iar ieri a ieșit la iveală că domnul Klaus Iohannis a fost de fapt de fapt de 14 ori „penal”. Și cine știe ce vom mai afla? Aceste dezvăluiri în cascadă, năucitoare, au stârnit contrareacții furibunde. Una, care s-a fâsâit, a fost valiza din câmp. Și tocmai fiindcă s-a fâsâit, în mare grabă a fost fabricat un nou scandal. Scandalul Tăriceanu-Microsoft.
Am declarat în două rânduri la o televiziune de știri că sunt doctor în dosarul Microsoft. Numai diploma și beneficiile ei îmi lipsesc. Cazul Microsoft a fost pentru prima dată dezvăluit în ziarul Ziua, publicație pe care am condus-o, și au trecut ani de zile până când procurorii să miște un deget. Când au făcut-o, au făcut-o la presiune externă. Și de circumstanță.
Într-o a doua etapă, condamnat fiind la închisoare, fostul ministru al Comunicațiilor, Gabriel Sandu a decis să dezvăluie cu argumentele și probele aferente presiunile incredibile la care a fost supus, șantajul inițiat împotriva sa, pentru ca afacerea Microsoft, în care statul român a fost prădat de circa 400 de milioane de euro, să accepte numeroase plăți pentru servicii nefăcute, fictive sau pentru licențe închiriate la suprapreț, chiar și în situația în care numărul computerelor existente în diferite ministere era sensibil mai mic decât numărul licențelor închiriate.
După ce Gabriel Sandu s-a decis să denunțe întreg lanțul de complicități, am aflat că este vorba de zeci de demnitari ai statului român, în frunte cu fostul președinte Traian Băsescu, cu miniștri și lideri de partide, care au exercitat presiuni asupra lui Sandu în această afacere și care au beneficiat sub formă de mită de sume colosale de bani. Fulminantul denunț al lui Gabriel Sandu a fost depus cu circa doi ani în urmă la Parchetul General, fără însă a avea vreun efect.
Exasperat, acesta, după un timp, profitând și de faptul că între alții erau denunați tot pentru presuni și șantaj doi foști ambasadori ai Statelor Unite, a depus un denunț asemănător și la Casa Albă, pe adresa președintelui Dondal Trump, la Congresul Statelor Unite, la Departamentul de Stat și la Departamentul de Justiție. În Statele Unite s-a declanșat o anchetă. Fix ancheta care nu s-a declanșat în România. Microsoft, o multinațională cu capital majoritar american, a fost amendat cu o sumă colosală pentru că în câteva state, fiind enumerată și România, a obținut profituri prin coruperea unor oficiali. Cu toate astea, în România, DNA s-a făcut în continuare că plouă.
Este cât se poate de clar pentru cine a citit aceste denunțuri, care, repet, au fost însoțite de toate detaliile și probele necesare, că pe de-o parte Microsoft a încasat și a păstrat pentru sine sume mai mari de bani decât cele cuvenite iar pe de altă parte un procent substanțial din câștigurile ilegale a fost dirijat către înalți funcținari publici din România, precum și către lideri ai unor partide politice. În ciuda faptului că în mod evident avem de-a face cu corupție la cel mai înalt nivel, DNA nu s-a implicat, protejându-i practic pe marii infractori și nereușind să recupereze aproape nimic din uriașele sume sifonate.
În condițiile în care nicuna dintre persoanele din denunțurile formulate de Gabriel Sandu nu a fost investigată sau dacă vreuna a fost investigată s-a pus batista pe țambal, iată, se întâmplă în cazul lui Călin Popescu Tăriceanu o situație cu totul și cu totul paranormală. În niciunul dinte denunțuri, cum arătam, numele lui nu apare. Iar Gabriel Sandu, pentru cine citește aceste denunțuri, pe care eu le-am publicat pe CorectNews, nu a menajat pe nimeni. Cu toate acestea, ca din senin, aflăm că Tăriceanu este supus în mod extrem de precipitat unei investigații.
Atât de precipitat a fost declanșat acest proces, încât cei care l-au pus la cale, în frunte cu procurorul general Augustin Lazăr, au sărit peste proceduri. Mai întâi au comunicat pe surse așa-zisa bombă, astfel încât opinia publică să ia foc. Președintele Senatului României, al doilea om în stat și probabil candidat la prezidențiale, aflăm cu stupoare, „pe surse” furnizate din interiorul DNA că ar fi luat mită zeci de milioane de euro. În afacerea Microsoft. În consecință, Sentului i se cere, aflăm tot pe surse, să-i ridice imunitatea. Hârtiile însă s-au mișcat alandala. La ministrul Justiției, care este punctul terminus, înainte de a se ajunge la Parlament, nu a ajuns nicio solicitare. În schimb, aflăm de la Claudiu Manda că respectiva solicitare ar exista la Senat. Se pare, adresată direct Comisiei juridice. Prin încălcarea flagrantă a procedurilor.
E clar că precipitarea a fost maximă. Și graba strică treaba. La viteză, a fost din nou încălcată legea, chiar de către reprezentanții parchetelor. Dar aceasta este doar o chestiune formală. Pe fond, mai aflăm pentru moment, tot pe surse, că într-adevăr Gabriel Sandu nu l-a denunțat niciodată pe Tăriceanu. Numele acestuia nu se regăsește niciunde pe lista zecilor de demnitari români și străini implicați în această mega murdărie. Și, iată, ni se servește explicația. În urmă cu opt ani, Călin Popescu Tăriceanu ar fi fost denunțat de, atenție, un martor sub acoperire. Deci DNA nu ia în seamă denunțurile asumate de o persoană cât se poate de calificată să știe cum a fost învârtită suveica Microsoft, în speță Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicațiilor, dar în schimb provoacă și dă curs unui denunț făcut de un martor sub acoperire. Pentru noi, un anomim. Să pornim însă de la premiza că acest martor sub acoperire ar fi la fel de valoros ca și martorul fără acoperire Gabriel Sandu. Foarte bine. Numai că denunțul acestuia a fost făcut în urmă cu opt ani. Cam tot atâția ani cât, conform unei adrese oficiale, semnate de procurori, Călin Popescu Tăriceanu a fost urmărit și intercepat prin toate mijloacele posibile, fără a se fi constatat ceva, așa cum rezultă din conținutul adresei comunicate acestuia. Deci știm că de opt ani Tăriceanu e urmărit pas cu pas, probabil legat de acest denunț sau sub pretextul acestui denunț, nu i se descoperă nicio faptă penală, dar în schimb este monitorizat politic. Probabil și în ceea ce privește viața sa personală, pentru a fi identificate informații care ar putea să-l compromită politic. Nici aceste informații nu au fost descoperite. Rezultă că domnul Călin Popescu Tăriceanu nu numai că nu a făcut nimic penal, dar nu a făcut nici în plan imoral nimic. Iar astăzi, după opt ani de cercetări intense și zadarnice, este totuși scos din cămara DNA acest denunț făcut sub acoperire și utilizat într-o încercare disperată a ceea ce a mai rămas în picioare din sistem de a lovi în frontul PSD, de a compromite un potențial adversar al lui Klaus Iohannis în cursa prezidențială, de a rupe, dacă se poate, majoritatea parlamentară și de a determina căderea Guvernului.
Se joacă deci marea finală. În care totul este aruncat în joc. De la bombe atomice, de la rachete termonucleare, până la pietroaie sau chiar pietricele lansate cu praștia, ca să nu mai vorbim de fumigene.
PS: Legat de amnistie și grațiere, Călin Popescu Tăriceanu comite o mare greșeală atunci când se opune amnistiei și grațierii invocând ca motiv faptul că opinia publică ar putea considera că amnistia și grațierea i-ar fi de folos chiar lui. La fel cum nu e corect să faci o lege pentru o persoană, nu este corect nici să refuzi o lege pentru o persoană.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sroscas