„Conspiraționiștii” de la activenews au intrat în posesia contractelor confidențiale dintre Comisia Europeană și producătorii serurilor – minune anti – C… Înțeleg că aceste contracte au parvenit de la o avocată din Italia, care face parte din rețeaua europeană care intenționează să declanșeze acel proces Nurenberg II de care am vorbit și eu cândva, și că „scăparea” a fost deja diseminată în Italia.
Deocamdată, curaj „local” au avut doar cei de la activenews.
Ei au atras atenția că prețul real al serurilor a fost ascuns (iar rumânii noștri s-au lăsat păcăliți că serurile sunt gratuite), iar „negociatorii” nemaipomenit de eficienți și inteligenți ai CE au acceptat pre-condiția pusă de producători: trecerea răspunderii pentru efectele adverse pe seama statelor membre ale UE, adică pe seama noastră, a contribuabililor.
Iată, în mare, ce le-am răspuns eu celor de la activenews, care mi-au solicitat opinia:
”Dreptul Uniunii Europene nu permite exonerarea de răspundere a producătorilor de seruri/medicamente și, mai ales, nu permite trecerea acestei responsabilități pe seama statelor (care nu se finanțează decât din banii noștri, ai contribuabililor).
La nivel european, există Directiva răspunderii pentru produse 85/374/CEE, care nu permite exonerarea de răspundere și, mai ales, există decizia din 2017 a CJUE din speța Sanofi (cauza C – 621/2015), conform căreia producătorul serului este responsabil pentru efectele adverse chiar dacă nu se poate stabil o legătură de cauzalitate direct între ser și boala gravă/deces, cu condiția probei faptului că boala/decesul au survenit în vecinătatea temporală a administrării serului și că există indicii suficiente că serul ar fi putut cauza boala/decesul.
Precizez că, în sensul legislației protecției consumatorilor, serul este un produs, pacientul este un consumator, iar producătorul este un comerciant, deci nu s-ar putea spune că serul respectiv, oricât de „magic”, este exclus de la aplicabilitatea principiului răspunderii pentru produse.
Mai mult chiar, chiar pe prospectele serurilor scrie că sunt medicamente care nu se administrează decât cu prescripție medicală prealabilă.
Obligativitatea răspunderii este și mai evidentă din perspectiva Convenției de la Oviedo și a Legii nr.46/2003 privind drepturile pacientului.
În România, răspunderea pentru produse este reglementată atât de Legea nr.240/2004, cât si de Codul civil. Legea nr.240/2004 chiar interzice clauzele de nerăspundere stipulate în contracte de producători sau importatori.
La rândul său, Codul consumului (Legea nr.296/2000) impune ca, imediat ce un produs care cauzează consumatorilor (deci, și pacienților) daune neașteptate, imprevizibile, comerciantul să retragă produsul de urgență de pe piață, să anunțe publicul și autoritățile și să îl despăgubească pe consumator (art.15-16). Mai mult chiar, consumatorii trebuie să fie informați despre riscurile la care sunt supuși prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor – evident, în această categorie intră medicamentele și serurile, inclusiv serurile – minune, făcute peste noapte. Or, campania de imunizare, în Europa și în România, a insistat asupra „siguranței” serurilor cu tehnologice de manipulare genetică, ascunzând riscurile sau, după caz, aruncând toate riscurile asupra vaccinurilor care nu utilizează zisa tehnologie.
A adăuga o imunitate de răspundere a producătorilor, ca rezultat al „negocierilor” între producători și soldații lor din cadrul birocrației europene, ajunși acolo temporar, pe „principiul” ușii rotative, imunitate care mai este și ținută secretă, este o negare a însăși ideii de democrație, este o tușă groasă a ipocriziei și secretomaniei totalitariste.
Aberația juridică este și mai mare când observi că este vorba de un studiu clinic în faza a treia, adică un experiment pe cobai umani, care va dura până în anul 2023, experiment promovat ilegal la noi, de medici și de influenceri plătiți cu bani publici, pentru a spune că așa-zisul ser/medicament este 100% sigur și eficient.
În orice caz, este imposibil ca birocrații UE să asigure producătorilor o imunitate de răspundere penală – cel puțin una dintre țările membre ale UE va putea să își aplice propria legislație internă penală pentru a trage la răspundere penală producătorii. UE nu are jurisdicție penală asupra sau în locul statelor membre ale UE.
Nu e mai puțin adevărat, totuși, că „autoritățile” plandemice române s-ar putea face din nou preș la picioarele corporațiilor, așa cum au făcut din totdeauna, și să emită o oug sau o lege de imunitate de răspundere producătorilor serurilor minune. Din fericire, o astfel de lege nu există, încă, în ciuda intențiilor ciudaților din usereplus de a o emite cât mai rapid. Oricum, dacă ar exista, ar fi total anti-constituțională și contrară jurisprudenței CJUE, care este obligatorie în dreptul intern al României.
Deci, cei păgubiți vor avea oricum calea deschisă pentru procese penale și de daune, în justiție”.
Autor: Gheorghe Piperea