Acum două zile, vă spuneam despre cum ne facem noi preș în fața maghiarilor de la Wizz si despre cum ai noștri îi servesc, de 35 de ani, pe unguri cu tot ce vor, de la voturi pentru UDMR, păna la introducerea în funcții cheie din stat a tot felul de dubioși de etnie maghiară, probabil băieți ai serviciilor lor, chiar si atunci când UDMR nu e la guvernare.
Tot acum două zile, am aflat de la ministrul energiei, tot un pui de securist sinistru, că pe timpul zilei avem foarte multă energie produsă de soare și că nu avem unde să o stocăm, că s-au umplut sute, mii de hectare care produceau mâncare, cu panouri fotovoltaice, dar nu s-a gândit nimeni și la stocarea curentului produs, ca să se poată folosi și noaptea, când alea nu mai produc nimic. Cică incompetență, prostie, nu i-a dus capul pe miniștrii anteriori.
Haida de! Oare?! Nu cumva e ticăloșie, la fel ca șmecheria cu Wizz Air-ul maghiar, la mâna căruia ne-au lasat ai noștri in mod deliberat, falimentând toate companiile concurente, ca sa poata ăia sa îsi pună ce prețuri vor, de au ajuns să ceară pe un bagaj de cală 200 de euro?
Ia hai să ne gândim un pic cum e șmenul ăsta cu energia. Când se produce energia aia multă, ziua, și nu o putem înmagazina, ce facem cu ea? O exportăm. La ce preț? La preț de nimic, că ziua au toți, nu le trebuie, deci o dăm cu 5-10 euro/MW, cât să luăm ceva pe ea, vorba aia: bun și bronzul.
Cui o exportăm? Păi, la fel ca in cazul trupelor rusești care au venit să ne fure tot de prin casă si să ne violeze femeile, acum 80 de ani, si care nu erau moscovite, logic, că Moscova e prea departe, deci erau trupe de ucraineni, si energia să dă celui mai apropiat fizic, adică… bingo! Ungariei!
Seara, dăm in bâlbâială, că nu mai avem energie și populația nesimțită vrea să se spele, să pornească mașina de spălat rufe sau vase, aerul condiționat, o mie de becuri, spoturi, și în casă și prin curte, că românii s-au făcut ai dracu, nu mai vor să spele la mână, să își facă baie doar duminica, să își facă vânt cu vreo carte, dacă le e cald, să țină prosopul dupa gât dacă transpiră si să se culce cum se întunecă. Bașca, mai sunt și progresiștii care salvează planeta și îsi incarcă mașinile electrice fix noaptea, ca ziua să se poată deplasa cu ele la corporație.
Bun, e clar, seara e rupere pe consumul de curent, dar ăștia nu mai au de unde să dea, că soarele a apus, minele de cărbune le-au închis, nu avem altă soluție decât să importăm. De unde importăm? Pai cum vă spusei, de la cei mai apropiați, adică Ungaria. La ce preț? Eh, acum e acum, că seara e cerere mare în toate țările, nu numai la noi se aprind becurile, se bagă Teslele la încărcat, se pornesc mașinile de spălat, începe nebunia.
Dacă e cerere mare pe piață, ce să vezi, și pretul e mare. Cât e? Păi ajunge și la 800 de euro/MW. Adică fix ce am vândut de dimineață cu 5-10 euro, cumpărăm seara cu 800 de euro. Cu cine facem șmenul? Cu prietenii noștri cu care facem șmenuri de 35 de ani încoace, aceeași Ungarie, care doar a cumpărat, ce sa vezi, unităti de stocare a curentului electric, un fleac, nici nu trebuie să acopere terenul cu panouri, că Ungaria trebuie să faca grâu și au proștii lângă ei de la care să ia curent moka.
Ce se intâmplă cu diferența de preț intre 10 si 800 de euro? Se împarte intre ei, băieții deștepți care au inventat combinația asta si care au avut grijă să îsi pună miniștrii lor care să devină brusc uituci sau pe care sa nu ii ducă, sanchi, capul, să cumpere și unități de stocare.
Nu, nu, miniștrii nu sunt proști, sunt doar ticăloși, sunt săgețile celor care au mănă liberă să facă absolut tot ce vor în statul român, nu are nimeni niciun control asupra lor, ei pun președinții pe care ii vor, chiar și ciudăței autiști, ei pun prim-miniștri analfabeți, ei umplu listele de vot cu oameni cu probleme penale, ușor șantajabili, care să răspundă la ordine, ei inventează partide așa-zis salvatoare pe care să le voteze populatia nemulțumită, ca să nu se apuce oamenii să se organizeze și să iși faca propriul partid, ni-l servesc ei gata făcut, cu tot cu salvatori, pe care să ii votăm si să scăpăm țara de hoți, chipurile, și uite așa ne fură de 35 de ani, ca apoi, tot ei, prin presa controlată si prin influensării de casă, să ne certe, ca ultimii șmenari, că suntem săraci și nu vrem, domnule, să evoluăm.
Autor: Adriana Vitan Balint