Când mii de dascăli ies în stradă pentru o suta de lei, e timpul să tăcem.
Niciun medic sau magistrat, niciun fizician sau muzician nu ar exista fără profesori.
Când profesorul e nevoit să se milogească în fața unor gângavi corijenți, pentru câțiva bănuți, e timpul să tăcem.
Când ai în țară peste două milioane de pensii sub 1500 de lei, e timpul să tăcem.
Nu cred că am devenit magistrați doar pentru că ne așteptam la pensii mari.
Nu cred ca incompatibilitățile ne fac viața imposibilă și nici nu ne sufocă.
Merităm salarii și pensii decente, dar merităm și condiții de muncă pe măsură.
Și astea vin la pachet cu obligații.
Jelania magistraților pentru pensii mai mari decât salariile, în timp ce sistemul e prăduit de legi proaste și lipsit de mințile cu experiență, e lipsită de decență.
Dincolo de principiile pe care le clamăm rămâne, pentru societate, zbaterea noastră pentru bani mai mulți la pensie decât în activitate.
Atât.
Și cred că e vremea să tăcem.
Și să citim:
Exodul 18, 23, Instituirea judecătorilor:
”Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc lăcomia”.
Restul sunt povești…..
Autor: Adriana Stoicescu