1. Principalele caracteristici ale Noului PSD, care, ajuns a fi un USR sub acoperire, este un anti PSD, așa cum “noua normalitate” este o anormalitate, dacă nu chiar o antinormalitate, și cum neomarxismul este o înstrăinare de marxism, o pervertire a marxismului.
2. “Șmecheria” lui Marcel Ciolacu, despre care unii zic că ar fi o calitate, iar alții că ar fi un defect, dar care, cu certitudine, este un instrument de manipulare și o insultă adusă inteligenței alegătorului român.
3. Duplicitatea “Noului PSD”, care semnalizează virajul la stânga dar virează la dreapta, care bate mătănii prin biserici, dar își aduce în conducere, din neant, activiști LGTBQ și care duminica, la liturghie, este suveranist, iar în restul săptămânii pupă poala statului subteran fără neam și Dumnezeu.
4. Duplicitatea președintelui “Noului PSD” și prezidențiabilului Ciolacu Marcel, care, după eșecul ultimilor președinți ai Vechiului PSD, Ponta și Dragnea, în încercarea de a coabita cu trinomul SRI-DNA-ÎCCJ, a decis să predea partidul odiosului trinom și păpușarilor săi anti democrați și anti naționali, scăpând, prin capitularea necondiționată, de eticheta “corupției”, dar nu și de corupție sau abuzurile justiției politizate, și care, preluând modelul popei Burducea, cel ce în primii ani ai regimului comunist românesc era “când cu steaua când cu crucea”, s-a hotărât să fie, odată cu decesul democrației românești post comuniste, când cu crucea când cu dracu’.
5. Impostura suveraniștilor români de azi care cu naționalismul lor pășunist riscă, neînțelegând nici relația dintre suveranism și federalism, nici cea între națiune și globalizare, nici cea între independență și interdependență, să ducă națiunea română în izolare și să o scoată din istorie, în loc să o salveze, compromițând însăși ideea de suveranism.
6. Ultimele evenimente de pe frontul ruso-ucrainean care indică faptul că după ce Occidentul euro-atlantic nu a știut (de fapt, nu a dorit) să evite războiul din Ucraina, nu a știut nici să îl poarte inteligent și hotărât spre a da o șansă victoriei, iar acum nu știe nici cum să îl termine, respectiv cum să iasă din el minimizând pierderile (care trebuie contabilizate în primul rând pe frontul asiatic și în raport cu majoritatea globală) și salvând onoarea.
Autor: Adrian Severin