Mai devreme sau mai târziu, toți patrioții europeni trebuie să se alăture Axei Iliberale. O axă încă nedeclarată explicit, dar promovată intens de administrația Trump.
Liderii patrioți trebuie să se retragă doi pași în spate ca să vadă tabloul complet. Principalul inamic nu este Rusia (cu expansionismul ei limitat și previzibil), ci liberalismul progresist globalist, care distruge civilizația occidentală din interior. Ne luptăm de puțin timp cu un cancer agresiv, pornit să erodeze identitățile naționale, familia tradițională, libertatea de expresie și suveranitatea popoarelor prin ideologie ”woke”, migrație masivă necontrolată și birocrație supranațională.
Dacă refuzăm să ne alăturăm mișcării inițiate de Trump (da, știm bine defectele și calitățile lui) practic nu facem decât să amânăm bătălia decisivă și să creștem riscul înfrângerii separate în fața acestui dușman letal, extrem de puternic și de viclean.
Strategia Națională de Securitate (NSS) a SUA din decembrie 2025 dezvăluie o ruptură clară cu ordinea liberală postbelică. Trump nu a proclamat oficial o ”Axă Iliberală” globală, dar documentul promovează tacit o coaliție a liderilor suveraniști care resping globalismul și hegemonia instituțiilor liberale. NSS avertizează explicit că Europa riscă ”o ștergere reală și mai accentuată a civilizației” prin politicile sale actuale.
Donald Trump a ales să avanseze prudent, prin pași mici (sprijin selectiv pentru partide iliberale, negocieri pragmatice cu Rusia, critici tăioase la adresa elitelor UE) tocmai cu scopul de a evita o confruntare frontală prematură cu coaliția globalistă. Ca un grădinar cu experiență care plantează semințe în pământ ostil, Trump așteaptă ca acestea să încolțească și să schimbe peisajul fără a declanșa o furtună imediată. Adică exact ceea ce a făcut imperiul Soros timp de decenii în Europa. Cu observația că pentru revenirea la normalitate Trump va avea nevoie de ”fertilizatori” capabili să scurteze drastic perioada de germinare și de creștere.
Axa Iliberală arată foarte bine pe hârtie, însă în practică există multiple obstacole. Diferențele dintre patrioții vest-europeni și cei est-europeni ies în evidență mai ales în atitudinea față de războiul din Ucraina. Liderii vestici, gen Giorgia Meloni în Italia sau Jordan Bardella în Franța, susțin puternic regimul Zelensky sau sunt foarte rezervați față de relația cu Moscova. Meloni continuă sprijinul militar pentru Kiev, cere ”presiune puternică” asupra Moscovei și garanții solide de securitate. Bardella numește Rusia ”amenințare multidimensională” și acceptă să-i livreze lui Zelensky arme defensive, dar refuză implicarea mai profundă.
Vorbim aici despre pragmatism electoral. În Vest, imaginea de ”pro-Putin” este relativ toxică. Cei doi lideri suveraniști s-au distanțat după 2022 pentru a câștiga voturi moderate și a părea ”responsabili”. În Est, Viktor Orban se află la polul opus: entuziasmat de negocierile de pace, a obținut scutiri de la sancțiunile antirusești și încearcă să medieze între Trump și Putin. Pentru Orban și susținătorii săi, apropierea SUA-Rusia înseamnă validarea luptei împotriva conducerii liberale a UE, dar și beneficii economice imediate.
Diferența ține de geografie și priorități. Estul Europei tratează Rusia ca pe un vecin inevitabil cu interese comune anti-liberale, în timp ce Vestul încă vede Moscova drept principala amenințare la securitate (în ton cu obiectivele strategice ale NATO).
Totuși, pozionările diferite ale liderilor suveraniști europeni în raport cu Moscova ar trebui să fie temporare și secundare. Liberalismul progresist este dușmanul comun și mortal. Noua strategie de securitate a SUA subliniază că Europa devine ”de nerecunoscut” prin ”pierderea identităților naționale și a încrederii în sine”. Alipirea la Axa Iliberală condusă de Trump (prin acceptarea unei păci negociate în Ucraina și concentrarea pe ”Măreția Europeană”) ar transforma mișcarea suveranistă într-o forță continentală unită.
Liberalismul acționează ca un virus care distruge organismul european din interior, în timp ce Rusia este doar o rană superficială, care se poate vindeca rapid (în ciuda retoricii războinice, mincinoase, a NATO). Patrioții vest-europeni, prin ezitările lor, riscă să piardă principala bătălie, cea pentru supraviețuirea civilizației occidentale.
Strategia pașilor mici propusă de Trump oferă exact fereastra necesară. Dacă patrioții europeni nu se alătură acum, vor rămâne izolați și vulnerabili în fața dictaturii ”globalismului fără niciun Dumnezeu”.
Unitatea iliberală nu este o opțiune, ci o obligație istorică. Doar alături de patrioții americani putem opri decăderea și putem declanșa renașterea.
Autor: Adrian Onciu