Unul dintre principalele două motive pentru care rușii au început războiul a fost dorința arzătoare a regimului Zelensky de aderare a Ucrainei la NATO.
Iată ce spunea Mircea Geoană, nr. 2 în ierarhia civilă a alianței militare, în septembrie 2022: ”Vom continua să susţinem Ucraina atât timp cât este nevoie, vom continua să susţinem Ucraina în lupta dreaptă şi eroică pentru libertate, independenţă şi dreptul inalienabil de a-şi alege propriul drum”. Acest ”drept inalienabil”, care face abstracție de dreptul Rusiei de a-și asigura propria securitate (similar cu securitatea SUA în raport cu vecinii săi), se referă la planurile regimului Zelensky de a adera la NATO și UE – în ordinea enumerării.
Cele două obiective de pe lista autorităților de la Kiev reprezintă ”farul călăuzitor” care îi ghidează pe bieții ucraineni în lupta cu dușmanul stabilit de comun acord cu Casa Albă. Oamenilor simpli li s-a spus, pe toate canalele posibile, că vor trăi mult mai bine odată cu aderarea la NATO și UE. Adică odată ce vor ieși de sub cizma rusească.
Fără obiectivul înalt fluturat de gașca lui Zelensky, moralul și așa străveziu al trupelor ar scădea undeva sub limita de avarie. Ucrainenii de pe linia frontului se întreabă pe drept cuvânt: La ce bun să luptăm (și mulți dintre noi să murim ca proștii) dacă nu vom trăi mai bine într-o perspectivă nu prea îndepărtată?
Soldații au nevoie de stimulente puternice. Ei au nevoie să viseze frumos. Să aibă siguranța că odată războiul încheiat va curge lapte și miere pe străzile din Kiev și Odesa.
Președintele Zelensky a încercat din răsputeri să mențină la cote înalte imboldul populației de a lupta cu rușii. Chiar săptămâna trecută, în cadrul summitului G7 desfășurat în Italia, Zelensky a dat încă o probă a ipocriziei și minciunii ridicate la nivel de politică de stat: ”Acordul bilateral de securitate semnat între Statele Unite şi Ucraina deschide calea pentru integrarea Ucrainei în NATO”.
Nimic mai fals. Ucrainenii sunt duși cu zăhărelul. La fel și opinia publică din Europa. Kievul nu va reuși vreodată să adere la NATO. Și asta pentru simplul fapt că trupele lui Zelensky vor pierde războiul. Iar condiția necesară și suficientă pentru accederea în alianța tranasatlantică este învingerea trupelor lui Putin.
A spus-o recent, cuvânt cu cuvânt, John Kirby, coordonatorul pentru comunicare strategică al Consiliului Național de Securitate al SUA. ”În ceea ce privește aderarea Ucrainei la NATO, permiteți-mi să vă reamintesc că atât Alianța, cât și Statele Unite au declarat că ucrainenii trebuie mai întâi să câștige acest război”, a declarat Kirby.
O bătaie de joc monumentală. Umilința resimțită de ucraineni la meciul de fotbal cu Naționala lui Iordănescu este insignifiantă pe lângă ofensa adusă de partenerul strategic de peste ocean. Practic, o insultă la fel de gravă ca o înjurătură de după blocuri.
Visul Ucrainei de a adera la NATO (și implicit la UE) s-a năruit odată cu cuvintele explicite ale lui John Kirby. Victoria trupelor lui Zelensky este la fel de probabilă ca numirea lui Iohannis în fruntea NATO. Sau ca șansele generalului Ciucă de a câștiga prezidențialele din toamnă/iarnă.
Pentru simplii cetățeni din Ucraina târâți de un regim criminal în prima linie a frontului, visul frumos s-a năruit. A rămas doar datoria strict legală impusă de regimul Zelensky de a lupta cu rușii până la ultimul om. Sau până când americanii vor considera că potențialele daune depășesc cu mult beneficiile.
Autor: Adrian Onciu